Politică
OPINIE: AUR, un USR „în oglindă“
La fel cum, în urmă cu câțiva ani, PRM și UDMR erau partide simbiotice, care se potențau unul pe celălalt, astăzi USR și AUR se află față în față pe scena politică și reprezintă cele două extreme ale societății românești: progresiștii, pe de-o parte, tradiționaliștii, de cealaltă.
Să nu faceți greșeala să-i considerați pe susținătorii AUR învechiți sau înapoiați, pentru că nu sunt așa. Sunt doar tradiționaliști, apreciază valorile familiare lor, moștenite de la părinți, bunici și biserică.
„Pentru a urni România este nevoie de o idee, de o mulțime și de o piață“, spunea liderul lor, George Simion. Și a făcut tot ce a știut și a putut pentru a reuni cele trei condiții. A început cu ideea unirii tuturor românilor, dar i-a lipsit mulțimea și piața. A încercat apelul la memoria Revoluției, la 30 de ani de la evenimentele din 89, a aruncat cu bani în Ion Iliescu, dar nici asta nu i-a reușit. În anul centenar, a organizat un marș al Unirii spre Chișinău și a adăugat ideii și mulțimea; a fost aproape, dar tot nu a „urnit” România, reușind doar să fie expulzat de mai multe ori din Republica Moldova și să fie declarat indezirabil la Chișinău.
Abia pandemia i-a oferit toate cele trei ingrediente: ideea, mulțimea și piața. A adoptat discursul anti-Covid, au transformat masca în „botniță” și au luptat împotriva închiderii bisericilor. Ideii i s-au lipit repede mulțimea, mai ales cu ajutorul preoților. (Ajutor dezinteresat?! În acte, co-președinte al AUR este Claudiu Târziu, unul dintre fondatorii Coaliției pentru Familie, informație care întregește tabloul colaborării cu BOR.)
Mitingurile anti-mască, procesiunile religioase și pelerinajele au devenit tribune, „piețe” pentru propovăduirea ideii, iar Facebook-ul a dus mesajul mai departe, în lumea largă, unde sămânța a prins la românii plecați la muncă, atinși de dorul de „țărișoara” lor, care ascultă lăcrimând muzica populară și salivează la gândul sarmalelor de sărbători.
Cine i-a desconsiderat, vorbind despre ei în termeni înjositori, cine i-a botezat „căpșunari” sau „sparanghel” i-a aruncat direct în brațele lui Simion&co.
Seamănă, nu-i așa, cu „rețeta” USR, care i-a scos pe români în stradă, în piețele marilor orașe, pentru a-și recupera țara „furată” de PSD?! În cazul AUR, „marginalii” s-au revoltat împotriva unui curent mainstream care i-a batjocorit (vi-l mai amintiți pe Ioan Rus, ministru al Transporturilor la acel moment, care spunea despre cei care lucrează în străinătate că „pentru 1.500 de euro li se fac copiii golani și nevasta curvă”?!), i-a aruncat la lada de gunoi, dar le-a luat banii de fiecare dată (pentru reînoirea actelor, pentru impozite, pentru sănătate, pensie sau te miri ce alte găselnițe legislativ-birocratice, plus banii trimiși familiilor de sărbători).
În țară, AUR a pescuit din bazinul PSD pe acei alegători nemulțumiți de imaginea de desfrâu pantagruelic pe care dreapta le-a creionat-o lui Dragnea, Dăncilă sau Ciolacu (socialismul de caviar, oameni extrem de bogați care vorbesc despre egalitate, dar își școlesc copiii în străinătate și sar în avion să se opereze în Occident la cea mai banală afecțiune), îndepărtându-i, paradoxal, nu doar de PSD, dar și de PNL sau USR.
Tot de acolo, i-a luat pe adepții curentului anti-mască, abandonați de PSD după cooptarea lui medicilor Rafila și Cercel; nemairegăsindu-se în mesajul PSD, aceștia au căutat (și și-au găsit) singura formațiune pe măsura credinței lor, apropiată de BOR și tradiționalistă în principii: AUR.
De la PNL, noul partid i-a atras pe cei care au văzut latura prea puțin conservatoare a liberalilor, care au dorit să sancționeze derapajul liberalilor spre progresiști (inclusiv colaborarea cu USR-Plus).
„Nu suntem extremiști, dar suntem radicali”, poziționează George Simion proaspătul său partid parlamentar. Iar legăturile cu biserica ortodoxă, sprijinul preoților (pe filiera Coaliției pentru Familie) și declarațiile antieuropene și antioccidentale vor accentua caracterul radical, depărtarea de modernitate și de dezvoltare, și vor adânci falia dintre AUR și progresiști.
Revenind: cele două forțe politice, AUR și USR-Plus se vor ciocni pe planul ideilor și armele vor include argumente naționaliste și teologice. USR-Plus va juca pe cartea globalismului, europenismului și progresismului economic și religios. În contrapunere, AUR va arunca curentul naționalist, antioccidental și un spirit religios tradiționalist. Progresiștii le vor reproșa apropierea de BOR și chiar de Moscova (a se vedea legăturile AUR-istului Călin Georgescu cu Aleksandr Dughin și atacurile la adresa Maiei Sandu după câștigarea alegerilor din Republica Moldova, teren de joacă al lui Simion, așa cum am arătat mai sus), iar tradiționaliștii vor replica invocând colonizarea Țărișoarei, violarea cu sau fără perversiuni a familiei creștine și închiderea bisericilor, la comanda unui „guvern mondial”.
AUR se declară împotriva a ceea ce numește „marxism contemporan”. „Curentele de corectitudine politică, ideologia de gen, egalitarismul sau multiculturalismul sunt forme camuflate ale plăgii neomarxiste”, se spune în documentul lor programatic, un atac virulent evident la USR, formațiune văzută drept excesiv de progresistă.
În același document, fondatorii AUR vorbesc despre familia tradițională (orice alte forme de conviețuire familială fiind excluse din discuție), despre patrie, o „Românie Mare în Europa” (dar într-o Europă „a națiunilor, nu un suprastat federal cu capitală unică, guvern unic și parlament unic”), credință („implicit biserică, tradiţie şi neam” și „se opune defăimării clerului, terfelirii simbolurilor de credință și compromiterii credincioșilor care au curajul de a-și asuma public statutul de creștin”)și despre libertate, dar una care exclude orice formă de „corectitudine politică, ideologia de gen, egalitarismul sau multiculturalismul”.
Se vor confrunta în următorii ani tradiția creștină moderată (cea europeană), valorile naționale, aspirațiile proeuropene cu antimodernismul, naționalismul și extremismul religios ortodox (poate chiar cu rădăcini moscovite), iar unii vor vedea până și fantoma legionarismului interbelic bântuind prin news-feedurile de Facebook ale AUR-iștilor.
CITEȘTE ȘI:
Cine e AUR, noul partid-surpriză al parlamentarelor din 2020? Când și de unde au apărut și pe cine reprezintă?