EXCLUSIV Vasile Morovan, “Mânzul” cu pumnii de oțel

Vasile Morovan a trecut prin multe greutăți pentru a-și vedea visul cu ochii. Clujeanul a făcut parte din cea mai tare generație de pugiliști pe care a avut-o România vreodată. A fost coleg cu "greii" Francisc Vaștag, Mihai Leu și Leonard Doroftei. A muncit și a transpirat din greu pentru a-și face loc în paginile de istorie ale boxului românesc. A reușit să cucerească șase titluri naționale, plus alte medalii internaționale, fapte care vor dăinui veșnic în inimile iubitorilor sportului cu mănuși.

Deși s-a îndrăgostit iremediabil de box, Morovan recunoaște că nu și-ar lăsa copiii sau nepoții să practice acest sport, unul extrem de dur.

 

Reporter: De ce ai ales boxul şi nu alt sport?

Vasile Morovan: M-am orientat după fratele meu, Viorel. El a început prima dată şi chestia asta m-a ambiţionat. Am văzut câteva meciuri de-ale lui şi am prins un drag de sportul ăsta.

Prin ce sacrificii ai trecut ca să ajungi sus?

Cel mai mare sacrificiu e că pleci de acasă, dintre prieteni şi familie. Plus de asta, când eşti tânăr, sacrificiul suprem e că te abţii de la băutură, mâncare. Băutură, adică lichide, sucuri, că de mic copil nu se punea problema de alcool (râde). Chiar şi în sărbători legale eram în cantonament pentru a ne pregăti pentru diferite turnee.

Poreclit „Mânzul”

Îmi poţi povesti o întâmplare amuzantă din carieră?

Am multe (râde). Eram în cantonament la Gura Diham, în Sinaia şi acolo eram conducător de grup. Eu eram mai în vârstă şi eram un exemplu. Toţi juniorii trebuiau să vină după mine. Am alergat până la cota 2.000, prin pădure, în sălbăticie. Acolo, alergând, le povesteam celorlalţi că sunt lupi și urşi, pentru că dacă nu le ziceam asta ei rămâneau în spate. Am tras de ei şi la final totul a ieşit foarte bine.

Te-ai ales și cu vreo poreclă?

Eram la Carbochim, în perioada când am debutat la seniori. Toţi de la Carbochim îmi spuneau “mânzul”, pentru că eram mai mic şi eram mezinul familiei Morovan. Fratele meu era mai mare, îl cunoştea lumea, iar eu am venit din urmă şi mă simpatizau oamenii.         

Ai și un regret?

Ar fi acela că m-am născut în epoca Vaștag. M-am născut şi am trăit sub un mare stejar al boxului românesc. Dacă nu era el poate că făceam o performanţă mult mai mare. Şi asta o spun şi alţii.

“Trebuie să pornim motoarele boxului clujean"

De ce crezi că acum nu mai vin copiii la box? Din cauza lipsei condițiilor?

Nu cred că sunt condiţiile de vină. Este voinţa fiecărui tânăr. Acum e moda asta cu internetul, cu alte jocuri. Plus că nu mai avem antrenori, specialişti. Pe vremea mea se “recoltau” din pepiniera şcolară sportivii tineri, dar acum nu mai e chiar aşa.

Când crezi că îşi va reveni boxul clujean?

Păi, acum am început  să punem umărul, să ne dăm interesul să facem ceva. Să pornim motoarele boxului clujean.

Clujul nu a mai dat boxeri la lotul național de seniori de mulţi ani, care ar fi principala cauză?

Fiecare sportiv, la o anumită vârstă, are nevoie de bani. Se ştie că sportul ăsta îl faci din plăcere, iar la o vârstă ai pretenţii că trebuie să câştigi nişte bani, însă sportul nu e plătit decât la un nivel foarte ridicat.

Bătăușul Macingo

E Alexandru Macingo (fostul pugilist clujean, exclus din viaţa sportivă n.red) o pierdere mare pentru boxul clujean? Era cel mai bun la categoria lui.

Da. Îmi pare rău ce s-a întâmplat, prin ce a trecut şi faptele care le-a comis. Oricum, va suporta consecinţele pentru tot ce-a făcut. Ca sportiv, într-adevăr, era bun, dar ca persoană socială, în viaţa de zi cu zi, era un om slab. Ţin minte că la o gală a început să se bată cu cineva de la Alba Iulia în ring, la propriu, cu picioarele, să se trântească pe jos. I-am descalificat pe amândoi şi atunci am propus federaţiei suspendarea lor din viaţa sportivă.

Mera salvează onoarea Clujului

La fete stăm mai bine. Ioana Mera e campioană europeană şi medaliată cu bronz la mondiale.

Da, eu o apreciez foarte mult pe fata asta, e ambiţioasă din câte am văzut. Am avut ocazia să fac câteva antrenamente cu ea, are o dreaptă foarte puternică, e ascultătoare, receptivă. Îi doresc succes şi să fie ascultătoare în continuare, că succesul o să îi surâdă cu siguranţă.

Cum vezi viitorul boxului românesc?

Am avut valul ăsta, la amatori, cu Bogdan Juratoni şi Bogdan Dinu, care au fost mai răsăriţi şi pot da satisfacţie. Acum am văzut nişte boxeri la tineret care, promit. Fiind arbitru, mă duc prin ţară, la diferite turnee şi am ocazia să îi văd.

Îmi poți da un exemplu?

E un băiat din Brăila. Marian Vişan îl cheamă, e un copil care promite.

Previziuni sumbre pentru Bute

Mai poate Bute să-și revină după ultimele înfrângeri, cu Carl Froch și Jean Pascal?

Bute e un talent, a avut ambiţie şi a ajuns la un anumit nivel.  Dar părerea mea, şi doar a mea, e că s-a oprit aici. Psihicul lui a decăzut foarte mult, se resimte și fizic…

Ce face un fost boxer în acest moment, cum e cazul tău?

Ca profesie sunt funcţionar public, lucrez la Inspectoratul Judeţean de Poliţie. Ca hobby-uri, am rămas tot cu sportul, asta îmi place să fac foarte mult.  Am şi titlul de “Maestru al sportului”, ca să spun aşa.

O ultimă întrebare... Ți-ai lăsa copiii sau nepoții să practice sportul cu mănuși?

E un sport foarte greu, care cere multe sacrificii, nu ştiu dacă i-aş îndruma spre asta. Sportul acesta nu e făcut pentru oricine, trebuie să ai o chemare pentru el.  Am văzut că mulţi antrenori se axează pe faptul că-i bine clădit, că-i tare. Nu. Trebuie să fie din interior. Am văzut sportivi cu un fizic foarte firav, dar campioni mari.

Palmares Vasile Morovan:

- 6 titluri de campion național la seniori

- 1 titlu la tineret

- locul 1 și locul 2 la “Centura de Aur”

- vicecampion Balc-anic

 locul 1 la Jocurile Mondiale ale Poliției (Trenton, Italia)

- “Maestru al  sportului”

 

Articol scris de Bogdan OBUF (student FSPAC-UBB, anul II), Hafia VECIUNCA