Povestea laptelui, de la vacă, la cutie. Cum crește prețul, de la 0,8 lei litrul la poarta fermei, la 4 lei în supermarket?!

Din 2007 până în prezent şeptelul de bovine a scăzut cu 30%, până la 2,07 milioane de capete de animale în 2014, potrivit celor mai recente informaţii disponibile.

Preţul mediu de achiziţie al litrului de lapte la poarta fermei, de către procesator, a fost 1,18 lei pe litru în octombrie 2015, la care se adaugă costurile de procesare care variază între 0,3 lei şi 1 leu, preţ care include analize, costul de procesare, ambalajul, costuri care sunt mai mari la laptele fără lactoză sau la ambalaje „ultrasecurizate“, diferenţa fiind reprezentată de TVA şi marja de venit a supermaketurilor, potrivit lui Dorin Cojocaru, preşedintele Asociaţiei Patronale Române din Industria Laptelui. El mai afirmă că supermaketurile refacturează multe servicii către furnizor, cum ar fi servicii de marketing, manipulare, apariţii în cataloage de promoţii etc.

„Îl găseşti la raft cu 4,5 lei, dar eu vând litrul de lapte cu 1,5% grăsime cu 2,7- 3,2 lei litru. Preţul la raft e făcut de comerciant. Acesta este format 50% din TVA plus comerciant, iar 50% se împarte între procesator şi fermier. Deci dacă dumneavoastră găsiţi laptele la raft cu 4 lei, 2 lei reprezintă TVA plus servici­ile comerciantului, iar 2 lei se împart între fermier şi comerciant“, a declarat pentru ZF Dorin Cojocaru, care explică că supermarketul pune la dispoziţie spaţiul, iar procesatorul plăteşte serviciul. „Nu poţi să comentezi pentru că te delistează, dacă te delistează nu mai poţi să vinzi marfa“, a adăugat el.

Creşterea bovinelor pentru lapte a ajuns o afacere din ce în ce mai puţin profitabilă pentru producătorii care îşi vând laptele la poarta fermei cu preţuri care pornesc de la 80-85 de bani pe litru şi care urcă până la 1,30 -1,40 lei în funcţie de cantitatea, calitatea şi distanţa faţă de fabrica procesatoare care îl cumpără. De la fabrica procesatoare şi până la raft preţul creşte de aproape 5 ori, diferenţa de preţ incluzând analizele, procesarea, ambalajul, plata taxelor plus adaosul practicat de supermarketuri pentru servciile de vâznare a unui litru de lapte.

Păşunile, o altă piedică pentru fermieri!

Tiberiu Scrob locuieşte în Turda şi este fermier de mai bine de 25 de ani. Are şase vaci cu lapte. Acesta se plânge nu numai de preţul mic al laptelui, dar şi de faptul că păşunile nu sunt îngrijite cu adevărat.

„Problema asta nu-i numai la lapte, este la  mai multe produse. Deci cel care lucrează şi produce nu câştigă. Câştigă alţii...intermediarii şi alţii care scriu hârtii. Şi o mare problemă mai este la noi la păşuni. Toată lumea abuzează şi nimeni nu-ţi ia apărarea. De exemplu, ciobanii n-au nici o lege. Ei umblă pe unde apucă. În trecut dacă te duceai la Partidul Comunist Român şi spuneai că ciobanul cutare este în păşunea vacilor, automat se luau măsuri. Acum poţi să mergi la Primărie, Prefectură şi la Poliţie că-ţi spune să o grijeşti tu dacă vrei. Nu trebuie să grijească nimeni de ele, dar să ia măsuri asupra celora care îşi bat joc de ele. N-am zis să meargă cineva să grijească păşunea. Dar dacă e omul cu 150 de oi pe păşunea ta şi nimeni nu vrea să-l întrebe ce caută acolo....atunci a cui suntem noi? A lui nimeni”, a spus Tiberiu Scrob.

Cine vrea falimentul industriei româneşti?

Fermierul consideră că există un interes evident pentru distrugerea industriei lactate româneşti.

„Pe undeva e mai mult decât evident că se doreşte distrugerea acestui domeniu în România. Noi care vindem lapte în piaţa facem vreo şase-şapte analize. Alţii îl vând cum îl colectează de prin sate, îl bagă prin dozatoare şi îl pun la un preţ pentru care n-au costuri. În piaţă trebuie să plăteşti masă, plus vaccinurile animalelor, etc. Nu ştiu cu ce ne alegem în afară de muncă. Că trăim şi noi şi ne plătim gazul”, a spus Tiberiu.

Laptele de la vecini, mai bun?

Tiberiu Scrob susţine că nici laptele din Polonia sau Ungaria nu este atât de proaspăt precum pare. Drumul laptelui din ţările vecine până în România durează, susţine acesta,  iar orele în care stă pe rafturi îi iau din prospeţime.

„Noi vindem sub control şi analize. Care vine aici pe piaţă şi vinde legal este pe nicăieri, şi care vinde adunate de prin sate şi îl duce şi nu ştiu mai ce, sau care aduce din Polonia...să nu-mi spună mie că ăla-i lapte proaspăt sau din Ungaria cu cisterna. N-are cum să fie lapte proaspăt. Dacă-l mulge dimineaţa abia seara e în Cluj sau Sălaj. Nu sare direct din uger în cisternă şi să plece cu avionul. Mai stă pe rafturi. Bietul român care munceşte e marginalizat”, a concluzionat fermierul.

Ce variante au fermierii?

Economistul clujean Eusebiu Burcaş susţine că fermierii români au două variante pentru a ieşi din impas.

„Este o probmelă eternă. Bătălia dintre cei mici şi cei mari. Cei ce lucrează în acest domeniu au două variante. Prima variantă ar fi să se asocieze şi să ţină preţurile sus. De exemplu, fermierii francezi sunt asociaţi şi îţi blochează drumurile de la intrare în oraş. Şi te-au rezolvat. A doua variantă este următoarea. Trebuie să ne punem şi noi, adică fermierii, problema: ce materie primă oferim? Trebuie să-şi pună problema fermierii cum să-şi facă ei o semipreparare a laptelui astfel încât să poată negocia cu marile magazine”, a spus economistul Eusebiu Burcaş.