Rădăcinile fiscale ale actualei recesiuni

Un inventar al măsurilor de politică fiscală din ultimii 10 ani demonstrează că niciun guvern nu a avut o strategie coerentă care să asigure condiții de dezvoltare economică și echilibrul bugetar.

Numeroasele măsuri de politică fiscale luate de guvernele României din 2004 până în prezent arată lipsa unei strategii coerente în acest domeniu, creând sărăcie şi instabilitate economică, potrivit unui studiu realizat de avocatul Gabriel Biriş, vicepreşedinte al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România (AOAR) şi partener în cadrul firmei de consultanță Biriş-Goran.

Gabriel Biriş a realizat un inventar al măsurilor de politică fiscală făcute de guvernele României după 1 ianuarie 2004. Inventarul conține doar modificările aduse de cele două coduri importante (Codul fiscal și Codul de procedură fiscală), care au avut un impact direct în modul de calcul și plată al impozitelor de către contribuabili, se arată în studiu.

Potrivit vicepreşedintelui AOAR, scopul inventarului realizat „nu este acela de a incrimina, ci de a evidenția, într-un format unitar și concentrat, atât numărul uriaș al modificărilor cât și calitatea slabă sau foarte slabă a acestora”.

Măsuri deloc inspirate

Potrivit lui Gabriel Biriş, printre cele mai proaste măsuri de politică fiscală luate în ultimii doi ani se numără şi cea din 2012 prin care s-a introdus regimul plății TVA la încasarea facturii pentru companii mici. Cu toate că la prima vedere măsura reprezintă aparent o facilitate pentru companiile mici, în realitate le-a creat mari probleme acestora, explică Gabriel Biriş, deoarece companiile mari au renunţat la furnizorii mici din cauza dezavantajelor pe cash-flow și a complicațiilor administrative (contabilitate dublă). Eroarea a fost corectată de Ministerul Finanţelor abia la începutul acestui an.

De asemenea, este catalogată drept ridicolă şi modificarea potrivit căreia devin impozabile în România și serviciile prestate în afara ţării. Cu alte cuvinte, plata la hoteluri în străinătate ar fi trebuit să fie făcută prin reținerea a 16% impozit în România. Măsura a fost totuşi corectată ulterior, se arată în studiu.

În anul 2013, o altă măsură a lovit în piaţa autoturismelor noi, prin limitarea deducerii amortizării pentru autoturisme la 1.500 de lei/lună, inclusiv pentru cele deja achiziționate. Problema nu a constat neapărat în ideea măsurii, care este în principiu corectă, după cum susţine Biriş, ci din faptul că a fost introdusă într-un moment total nepotrivit ţinând cont de faptul că piața autoturismelor noi era în cădere liberă din 2008. “În plus, măsura lovește grav în leasingul operațional și închirierea de mașini, limitarea aplicându-se și  acestor companii, care nu pot astfel să își amortizeze fiscal capitalul”, scrie avocatul.

O altă măsură greu de înţeles este cea care a modificat masiv regimul impozitului pe venitul

microîntreprinderilor: s-a redus plafonul la 65.000 euro şi a devenit obligatoriu inclusiv pentru companiile nou înființate. Măsura i-a afectat inclusiv pe marii investitori, pentru investiţiile noi.

În luna septembrie 2013, o altă modificare a lovit puternic în puţinii români care îşi declarau sumele reale obţinute din chirii la Finanţe. Astfel, a devenit obligatoriu ca persoanele care realizează venituri din chirii să plătească contribuția la asigurări de sănătate (5,5%), indiferent de  numărul contractelor sau de existența unui contract de muncă.

Aşa-numita „taxă pe stâlp” a fost o altă invenţie care încă le dă de furcă multor companii, având în vedere că trebuie să plătească un impozit pe construcții, altele decât cele pentru care se datorează impozit  pe clădiri, de 1,5% din valoarea  contabilă. “Aceasta este probabil singura măsură de politică fiscală care rivalizează  ca toxicitate cu creșterea TVA la 24%”, menţionează reprezentantul casei de avocatură Biriş Goran.

Concluzia: O agresiune împotriva antreprenorilor

Cu toate că avocatul dă şi multiple exemple de măsuri cu efect pozitiv în piaţă, Gabriel Biriş trage concluzia că „niciun guvern nu a avut o strategie coerentă care să asigure atât condiții de dezvoltare economică cât și echilibrul bugetar”.

„Imensa majoritate a măsurilor au fost o agresiune împotriva antreprenorilor și au creat neîncredere în capacitatea guvernului de a găsi soluții, de a stimula creșterea economică.

Rezultatul acestor politici se vede astăzi: nivel foarte redus al investițiilor directe în economie, număr mic de locuri de muncă – să nu uităm că peste două milioane de români au plecat să lucreze în străinătate în ultimul deceniu, iar raportul dintre numărul angajaților și cel al pensionarilor este deja subunitar - ceea ce reprezintă un dezastru. În ciuda unui număr uriaș de modificări aduse legislației atât de guvernele Boc cât și de Ponta, marile probleme ale fiscalității românești au rămas nerezolvate. Mă refer aici în special la evaziunea în domeniul TVA și cel al accizelor, munca la negru, conformare voluntară redusă. Nu au fost reformate nici impozitele pe proprietate iar măsurile de susținere a pieței auto și de înnoire a parcului auto național au contribuit la prăbușirea pieței și nu la creșterea ei. Consumul intern, element ce ar trebui să fie principalul motor de creștere al economiei, scade de 5 ani, încontinuu”, este concluzia trasă de vicepreşedintele AOAR.