Soluții pentru creșterea numărului de donatori de organe

De departe, cei mai mulți, 2.400 așteaptă un donator pentru rinichi, urmați de bolnavii care așteaptă un transplant de ficat, aproximativ 350 de persoane. Specialiștii români în activitatea de transplant consideră că este necesar ca fiecare spital județean să aibă un coordinator de transplant, iar Ministerul Sănătății ar trebui să se implice mai mult.

„Este necesară o mai mare implicare a Ministerului Sănătății pentru dezvoltarea activității de transplant. Lista de așteptare pentru transplantul de ficat cuprinde 350 de pacienți, rata mortalității fiind de 45%”, a declarat, la Danubian Transplant Symposium din Viena, profesorul Irinel Popescu, autorul primului transplant hepatic din România.

Astfel, specialiștii prezenți la simpozion consideră că activitatea de transplant de organe din România ar putea crește semnificativ, astfel încât să se reducă discrepanța dintre numărul pacienților aflați pe listele de așteptare și cei care ajung să facă un transplant, dacă în fiecare spital județean ar exista un coordonator de transplant.

„Dacă fiecare spital ar declara 10 donatori pe an ar însemna 400 de donatori, ceea ce ar scoate România de pe ultimele poziții în clasamentele europene în ceea ce privește amploarea activității de transplant”, a spus Victor Zota, șeful Agenției Naționale de Transplant.

În 2011, în România au fost aproximativ 80 de donatori cadavru, cei mai mulți provenind din centrele din Oradea, Timișoara, București, Târgu Mureș, dar acest număr este de departe insuficient comparativ cu numărul persoanelor care se află pe listele de așteptare.

Profesorul Mihai Lucan (foto), șeful Institutului Clinic de Urologie și Transplant Renal Cluj-Napoca, a subliniat că, la Cluj, 91% din transplanturi au fost de la donatori cadavru, o rată mai mare decât cea din Europa.

„Rata de transplant de la donator cadavru la Cluj a fost de 91%, rată care este mai bună decât cea din Europa. Ca să creștem rata de donare trebuie să creștem rata de la donator-cadavru, de la donator în viață, să folosim donatori marginali, cu incompatibilități anatomice și imunologice”, a afirmat Lucan. El a precizat că modelul croat, despre care se vorbeşte în ultimul timp în Europa, are anumite limite, în condiţiile în care 40% din organele care provin din Croaţia ajung la pacienţi din afara acestei ţări.