Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, vestitorii lui Dumnezeu către oameni şi Sfântul Nectarie Taumaturgul făcătorul de minuni

Sfântul Arhanghel Mihail este simbolul dreptăţii şi împlinitorul legii lui Dumnezeu. În limba ebraică Mihail înseamnă Cine este ca Dumnezeu?, arătând că diavolul şi slujitorii lui au căzut din ceruri pentru că au vrut să fie ca Dumnezeu. Sfântul Arhanghel Mihail este zugrăvit în chip de oştean cu mantie având în mână o sabie de foc, semnul puterii, dreptăţii şi al judecăţii dumnezeieşti. Sfântul Gavriil este arhanghelul bucuriei, al bunelor vestiri. Numele său se traduce tot din ebraică și înseamnă: omul lui Dumnezeu. El a făcut cunoscută lumii cea mai mare veste: întruparea şi naşterea Fiului lui Dumnezeu din Sfânta Fecioară Maria. Tot el a vestit şi naşterea Sfântului Ioan Botezătorul. El este pictat în haine de diacon cu stihar şi orar. Întotdeauna amândoi arhanghelii au părul decorat cu panglici ce sunt redate în mişcare, li care semnifică auzul spiritual al îngerilor, atenţi pururea la voia şi poruncile lui Dumnezeu. El este ocrotitorul văduvelor, fecioarelor şi al copiilor. În tradiţia populară românească se consideră că cei doi sfinţi sunt cei ce iau sufletele oamenilor atunci când ei mor; de aceea se aprinde o lumânare, la praznicul lor pentru sufletele celor adormiţi. La ziua lor se desparte vara, iar vietăţile se dau în grija Sfântului Nicolae. De asemenea, în fiecare săptămână ziua de luni le este dedicată.Printre sfinţii canonizaţi de Biserica Ortodoxă în veacul al XX-lea, un loc de mare cinste este cel al Sfântului Nectarie episcop al Pentapolei. Acest vlăstar al Bisericii Greciei s-a născut la 1octombrie în anul1846, in Selibria (Tracia), din părinţi Dimos şi Maria Kefala. La Sfântul Botez a primit numele de Anastasie. Încă din tinereţe s-a simţit atras de rugăciune şi meditaţie asupra scrierilor Sfinţilor Părinţi. Din dorinţa de a-i urma lui Hristos a devenit călugăr sub numele de Lazăr, la 7 noiembrie 1876, în renumita mănăstire Nea-Moni din insula Chios. Prin generozitatea unui locuitor pios din insulă dar şi prin protecţia Patriarhului Alexandriei, Sofronie, el şi-a obţinut diploma în teologie, la Atena. În anul 1885 a fost hirotonit preot la Alexandria, apoi  a devenit Mitropolit al Pentapolisului. În noua sa misiune s-a dovedit un adevărat predicator şi învăţător al Bisericii lui Hristos,  atrăgându-şi invidiile celor ce nu vedeau cu admiraţie ascensiunea, spunând că ar căuta să îşi atragă favorurile poporului în dorinţa de a pune mâna pe tronul patriarhal al Alexandriei. Sfântul Nectarie a fost în cele din urmă alungat din scaunul arhieresc întorcându-se mai apoi la Atena.Câţiva ani  a fost predicator, între 1891 şi 1894, iar mai târziu a fost numit director al Şcolii ecleziastice Rizarios, din capitala Greciei. Nici acum nu a fost privat de invidiile şi răutăţiile semenilor săi. În adâncul inimii sale purta  o dragoste arzătoare pentru pacea vieţii mănăstireşti și, de aceea, în acest timp, a încuviinţat planul câtorva din fiicele sale spirituale de a se retrage în rugăciune şi singurătate, punând bazele unei mănăstiri de călugărițe în insula Eghina, între  anii 1904 şi 1907. Memorabile sunt vindecările, îndemnurile, precum şi purtarea de grijă pe care o avea faţă de cei nevoiaşi şi suferinzi. Sfântul Nectarie în ultimii ani ai vieţii sale a suferit din cauza unui cancer de prostată fiind spitalizat la Atena, unde, după 50 de zile de nevoinţe, şi-a dat  sufletul lui Dumnezeu, în ziua de  8 noiembrie a anului 1920.

Trupul Sfântului  a rămas neatins de vreme timp de 20 de ani. În anul 1953 s-a constatat că trupul său era neputrezit şi împrăştia un parfum înmiresmat. La 3 septembrie în acelaşi an, sfintele sale moaşte au fost scoase din mormânt şi puse în biserica mănăstirii din Eghina. În anul 1961, Sinodul Bisericii din Grecia, constatând numeroasele minuni ce se înfăptuiau la moaştele sale, l-a trecut în rândul sfinţilor, cu zi de prăznuire la 9 noiembrie. Din acel moment se poate spune că Sfântul Nectarie a devenint cel mai venerat sfânt din Grecia. Mâna sa stângă este în catoliconul Mănăstirii Marea Lavră din Sfântul Munte Athos. În România, părticele din moaştele sale se află la Mănăstirea Putna, la Mănăstirea Radu-Vodă din București și la Biserica Sfântul Ierarh Nectarie din Iași, ca de altfel și la Schitul Sfinții Ioan și Nectarie, Brădetu, Argeș. Minunile Sfântului Nectarie sunt multiple astăzi, el fiind invocat în numeroase boli şi suferinţe cu precădere, în vindecarea cancerului. În icoane îl observăm în câteva ipostaze precum: bust în veşminte de monah sau de arhiereu, figură întreagă ori tronând; în toate ipostazele el ţine în mâna sa stângă Sfânta Evanghelie, în timp ce cu dreapta binecuvântează. Chipul său este asemenea unui bătrân înţelept, cu barbă amplă despărţită în două. Faţa îi este uşor ovoidală, zugravii au avut în vederea realizării iconice a sa şi fotografiile din timpul vieţii lui. Caracteristica imagisticii sale este prin excelenţă seninătatea, bunătatea şi blândeţea. Alăturându-ne credincioşilor ce se apropie cu smerenie şi cu încredere ca unui rugător şi mijlocitor către Dumnezeu să-i rostim troparul său: Pe cel născut în Silivria și ocrotitorul Eghinei, pe cel ce s-a arătat, în vremurile din urmă, prieten adevărat al virtuţii, pe Sfântul Ierarh Nectarie să-l cinstim cei credincioşi ca pe un dumnezeiesc slujitor al lui Hristos, că izvorăşte bogate vindecări celor ce strigă cu evlavie: Slavă lui Hristos, Celui care te-a slăvit! Slavă Celui ce minunat te-a arătat! Slavă Celui care lucrează printru tine tuturor tămăduiri!