Actualitate
Opinie: Vesela apocalipsă de după Sebastian Lăzăroiu
Acum câţiva ani, s-a nimerit să intru într-o dispută televizată cu Emil Boc (pe atunci încă primar al Clujului) pe tema unor programe sociale propuse de PDL.
Privind însă în urmă, tare îmi este teamă că una din cele mai mari probleme pe care le are PDL în acest moment este tocmai faptul că nu ştie să arate suficientă compasiune pentru cei afectaţi de măsurile de reducere a asistenţei sociale. Se poate ca o mare parte din ajutoarele către cei săraci să fie de fapt o formă de mită prin care primarii îşi asigură realegerea. Se poate ca mulţi din cei care beneficiază de pensii de boală să fie oameni în putere, care de fapt lucrează la negru. Dar nu sunt toţi în această situaţie. Iar veselia cu care liderii PDL, în frunte cu ministrul Muncii, Sebastian Lăzăroiu, anunţă tăieri după tăieri nu face decât să sugereze, repet, o îngrozitoare de compasiune. Insist cu intenţie pe acest termen, “compasiune”, pentru a aminti de doctrina “compassionate conservatorism” a lui George Bush, preluată recent şi de premierul britanic David Cameron. Nu intru în întreaga istorie a acestei doctrine (Washington Post o plasa în topul celor mai proaste idei ale deceniului) ci doar vreau să arăt cât de important este un cuvânt, care să le sugereze celor afectaţi de reducerea ajutoarelor că nu vor fi abandonaţi. Sunt intelectuali apropiaţi PDL, printre care Adrian Papahagi, care şi-au dat seama de problemele care apar din exacerbarea mesajului privind dispariţia statului social şi sugerează schimbarea discursului.
Jurnalişti ca mine, care nu cer votul nimănui, îşi pot permite să fie cinici, aş spune chiar la limita unui anume sadism. Publicul pare chiar să aştepte asta de la noi. Dar PDL ar trebui să se gândească la faptul că absenţa milei şi a înţelegerii le îndepărtează nu doar electoratul sărac, “de stânga”...