Doliu în teatrul clujean. Doamna Teatrului Național din Cluj a trecut la cele veșnice

Actriţă de o uluitoare complexitate, ea a abordat roluri din cele mai diferite categorii, rezolvate printr-o extraordinară gamă de mijloace. A întrupat pe scenă personaje devenite memorabile în interpretarea ei: Wanda în Gaițele de Al. Kirițescu, Vidra în Răzvan și Vidra de B.P. Hașdeu, Mona în Steaua fără nume de Mihail Sebastian, Anisia în Puterea întunericului de L.N. Tolstoi, Léonie în Părinţii teribili de Jean Cocteau, Anna Petrovna în Nefericitul Platonov de A.P. Cehov, Mary Tyrone în Lungul drum al zilei către noapte de Eugene O’Neill, Doamna Erlyne în Evantaiul doamnei Windermere, Doamna Arbuthnot în O femeie fără importanță de Oscar Wilde, Jivka în Doamna ministru de Branislav Nușici, Anna Fierling în Mutter Courage de Bertold Brecht, Femeia în Viața unei femei de Aurel Baranga, Solange în Mașina de scris de Jean Cocteau, Lady Torrance în Orfeu în infern, Amanda în Menajeria de sticlă, Blanche în Un tramvai numit dorinţă, Doamna Goforth în Trenul cu lapte nu mai opreşte aici de Tennessee Williams, Tereza Carrar în Puștile Terezei Carrar de Brecht (spectacol pentru Televiziunea Română), Dona Rosa în Sâmbătă, duminică, luni de Eduardo de Filippo, Claire Zachanassian în Vizita bătrânei doamne de Fr. Dürrenmatt, Doamna din Cameristele de Jean Genêt, Regina Gianelli în Regina Mamă de Manlio Santanelli.

A lucrat sub bagheta unor mari regizori, o colaborare de excepție fiind aceea cu Vlad Mugur sub a cărui direcție de scenă a realizat personaje remarcabile: Clitemnestra în Ifigenia în Aulis de Euripide, Silvia în Visul de D.R.Popescu, Cesonia în Caligula de Albert Camus sau Olga în Trei surori de A.P. Cehov. În Livada de vișini de Cehov, de la Teatrul din Târgu Mureș, în regia lui Gheorghe Harag, a interpretat o Ranevskaia care „înmănunchia câteva din calitățile ei structurale”: „energia de a aprofunda condiția personajului, de a o transgresa spre generalitate” (Justin Ceuca). În cariera sa, actrița Silvia Ghelan a realizat personaje și în trei filme: Serata, Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu și Întunericul alb.

O pertinentă evocare a talentului ei actoricesc a fost făcută de criticul Nicolae Carandino, în cartea sa Actori de ieri și de azi: „Noblețea Silviei Ghelan nu se poate stabili nici cu blazoane, nici cu pergamente; ea se afirmă în cea mai anodină conversație, ca și în cel mai patetic rol. (...) Prezența Silviei Ghelan se manifestă (...) mai ales prin imponderabilele unei personalități luminate dinăuntru. Are în gest, în cuvânt, în grelele ei tăceri, o notă particulară, stranie, fără ca acest fel de a fi să o marcheze exclusiv pentru rolurile de mister și de angoasă. Silvia Ghelan nici nu imită pe scenă, nici nu evocă. Se mulțumește să dezvolte și să transforme, acordând cuvântului neașteptate dimensiuni”.

În finalul cărții sale, Silvia Ghelan, Justin Ceuca îi face actriței un admirabil portet: „Silvia Ghelan este ea însăși un spectacol de frumusețe, distincție, cu profilul de efigie greacă, cu ținuta dreaptă, parcă de neclintit, în același timp cu un mers ușor, cu o deosebită mobilitate a spiritului. (...) Pe chipul ei străfulgerează uneori urmele unor dureri încercate, dar stăpânite. Lumina artei se naște de aici, din adâncurile ființei sale. (...) Ființa Silviei Ghelan se dezvăluie în viață și pe scenă, dar păstrează mereu ceva ascuns, nedescoperit, care formează misterul existenței ei, al alchimiei sale. De care suntem mereu atrași, pe care nu-l uităm niciodată”.

Dumnezeu să-i odihnească sufletul în pace și să-i fie lin drumul spre stele!