Când profesorii își BAT JOC de elevi. Bullyingul, în continuare un fenomen

Se discută din ce în ce mai mult despre Bullying, un fenomen care se regăsește practic peste tot. Cei mai afectați sunt însă copii în școli. Sunt tachinați, umiliți, uneori chiar și bătuți, iar acest lucru îi poate afecta pe termen lung. Profesorii, care ar trebui să evite astfel de practici, în contextul în care ar trebui să fie exemple pentru copii, de multe ori ignoră, susțin sau chiar îi umilesc la rândul lor pe copii.

Cine sunt victimele bullyingului?

Fiindcă acest fenomen se întâlnește de cele mai multe ori în școli, am stat de vorbă cu mai mulți elevi. Din păcate, majoritatea au trecut prin etape în care au fost victime, în care colegii lor i-au umilit, i-au agresat.

„Eram prin clasa a cincea și am fost dus într-o clasă de a opta, nu mai știu în ce context. Sub formă de glumă sau nu sau poate chiar dintr-o plăcere perversă și macabră a unora, mi s-au pus anumite întrebări, în bătaie de joc. Mi-au pus întrebări intime și întrebări legate de familie. Acum mi se pare amuzant când mă gândesc, dar din perspectiva unui copil de 11-12 ani, incidentul mi-a produs o teamă care m-a urmărit tot anul respectiv. Eram terorizat când îi vedeam pe colegii mai mari”, a spus N, elev în clasa a zecea.

„Când am fost în clasele mai mici, în generală, eram luată în derâdere de toți din clasă. Râdeau de felul în care mă îmbrăcam, de cum învățam, de ce note luam”, a povestit R., elevă în clasa a douăsprezecea.

„Eu am trecut prin forme de bullying odată cu intrarea în liceu. Fiindcă provin din mediul rural, au apărut diferite forme de ironizare, excludere, terorizare, ba chiar manifestări de agresivitate fizică, asta venind mai ales din partea colegelor de cameră din cămin. Mă vedeau slab adaptată sau redusă mintal fiindcă veneam de la sat. Dacă nu reușești să intri în gașcă prin asumarea unor obiceiuri pe care eu nu le vreau fiindcă nu cred că mi-ar face bine, cum este fumatul, consumul de alcool sau a diferitelor droguri, atunci erai exclus și văzut ca fiind vulnerabil. La cămin a durat mai mult calvarul. Mă jigneau, îmi făceau farse răutăcioase, îmi aruncat lucrurile la gunoi, își însușeau obiectele mele personale. Mă trăgeau de păr sau mă plesneau când dormeam. Am apelat la părinți și la pedagog, dar nu s-a rezolvat, ba chiar s-a înrăutățit situația”, a povestit L., elevă în clasa a douăsprezecea.

Cum cred elevii că fenomenul ar putea fi stopat?

Fenomenul a fost constatat de multă vreme în țările mai dezvoltate, iar specialiștii încearcă să îl stopeze, să îi ajute pe oameni și pe copii să înțeleagă despre ce e vorba, cum îi poate afecta pe cei din jur. Consilierii școlari discută, polițiștii merg prin școli și atrag atenția asupra fenomenului, însă acesta este încă prezent și afectează mulți copii.

„Ține foarte mult de atitudinea celor din jur și de educația de acasă. De multe ori consider că cei care fac asta suferă la rândul lor de anumite traume și pentru a-și ascunde frica și durerea își pun această mască a răutății și a omului puternic. Fiind la liceu nu mai bag în seamă chestiile astea. Dar cred că se mai întâmplă. Fiindcă de zece ani de când sunt la școală mă înconjoară aceleași tipare ale societății, iar dacă ea nu se schimbă, nu mă aștept să dirpară bullyingul”, a spus N.

„Nu prea cred că acest fenomen poate fi stopată, fiindcă face parte din mentalitatea societății”, a zis R.

„Cred că treaba cu bullyingul e de când lumea, doar că, acum, de ceva timp a fost identificată și numită ca o reală, persistentă și distructiva problemă. Cine este bully? Eu, tu, el, ea ... fiecare dintre noi a fost un bully și/sau o victimă a unui act de bullying. De stopat nu știu cum se poate stopa, dar îmi e clar faptul că această problemă e actuală și afectează multe persoane, mai ales copii. Cred că cel mai cert contact e în școală, de aici atâtea instituții și organizații în străinătate care militează în aflarea unor soluții și care discută cu elevii, care se ocupă de o igienă a mentalității și personalității elevului. Până la urmă în școlile românești e o normalitate”, a explicat M., elev în clasa a douăsprezecea.

Când profesorul face parte din fenomen

Uneori cei care sunt afectați de bullying reușesc să ignore, să treacă peste, mai ales dacă văd că există persoane în jurul lor care îi înțeleg și care îi ajută. Aceștia de multe ori sunt profesorii. Însă sunt, din păcate prea mult cazuri, când profesorul este la rândul său un bully. De asemenea poate fi și un bystander, adică un spectator. Ei sunt implicați în fenomenul de bullying, chiar dacă nu în mod direct, însă asistă la acțiune și nu iau măsuri. Ba mai multe, uneori încurajează comportamentul inadecvat.

„Există și profesori care fac asta, adică am pățit să fiu luată în râs în față și de către profesori”, și-a amintit R.

Acești elevi și-au împărtășit experiențele cu mine fiindcă au ajuns să aibă încredere în mine. Însă, cu toate că au trecut ani buni de când au fost victimele bullyingului, cicatricile au rămas, iar amintirile sunt dureroase. Le este greu să vorbească și acum despre umilințele la care au fost supuși. Uneori le-a fost chiar greu să își amintească, fiindca mintea lor a ales să blocheze totul.

„Experiența mea a fost cu dirigintele meu din liceu, care a luat preferințele politice ale părinților mei mai în serios decât educația mea, ceea ce a condus la tratament selectiv asupra mea și a situației mele școlare. Prin acest tratament m-a defavorizat. Mă umilea, mă jignea, nu îmi motiva absențele cu motivarea în mână. Îmi depunea plângere la comisia de disciplină o dată pe săptămână, chiar dacă nu făceam nimic. M-a extenuat până în punctul în care nu am mai văzut motiv să mă duc la școală, așa că alegeam să chiulesc, ca să scap de el. Până la urmă am absolvit liceul, sunt la facultate și o duc bine, în ciuda dirigintelui meu”, a povestit R., care în prezent este student în anul II la Politehnică.

„Și profesorii propagă bullying-ul. Uneori direct, alteori cu perdea. Totuși, e bine că mulți încearcă să îl împiedice. Fiind profesor, puterea ta decisivă este mult mai mare. Dacă un elev este victima fenomenului de bullying, iar tu ca profesori asiști la asta, dar alegi să ignori, încurajezi atactorii să continue” Sau dacă prezinți argumente prin care îi susții pe atacatori, îngropi victime, deoarece se vede lipsită de apărare”, a spus L, elevă în clasa a douăsprezecea.

Ce spun specialiștii

Specialiștii spun că profesorii ar trebui, împreună cu părinții, să ajungă la rădăcina motivelor pentru care un agresor simte nevoia să îi umilească sau să îi agreseze fizic pe alții.

„Copiii nu vorbesc ușor despre acest fenomen, de aceea profesorii pot fi de un real ajutor observând mediul dintr-o clasă și recunoscând simptomatologia. Aceștia prezintă stări anxioase, depresive, abandom școlar sau violență ca formă de apărare. Rolul profesorilor și a părinților este acela de a ajunfe la rădăcina motivului pentru care un agresor simte nevoia să agreseze. A privi cu adevărat în jurul lor, a acorda importanță motivelor pentru care copiii recurg la aceste comportamente poate fi primul pas în reducerea cazurilor de bullying. Indiferent dacă ești părintele unui copil agresor sau agresat întrebarea rămâne deschisă. Cum ai reacționa tu, dacă copilul tău ar veni acasă bătut, jignit, umilit?”, a spus psihologul Mariana Munte.

Ce este bullying-ul?

Bullying-ul este definit ca fiind un comportament ostil/de excludere și de luare în derâdere a cuiva, de umilire.Poate fi asociat cu termenii de intimidare, terorizare, brutalizare. Bullying-ul nu presupune existența unui conflict bazat pe o problemă reală, ci pe dorința unor persoane de a-și câștiga puterea și autoritatea, punându-i pe alții într-o lumină proastă. Se creează astfel o stare de conflict, care nu poate fi depășită decât dacă se conștientizează existența fenomenului. Se poate manifesta prin agresivitate fizică sau psihologic, prin producerea unor daune emoționale. Instrumentele acestui fenomen sunt cuvintele, acțiunele sau excluderea socială. Victima pozează într-o ipostază de regulă vulnerabilă, care prezintă anumite slăbiciuni pe care bully-ul le poate exploata. Victima manifestă imposibilitate de apărare și sentimente de neputință.