Cluj-Napoca vs. 10 orașe europene. Ce ar putea învăța administrația clujeană de la urbele cu populație asemănătoare Clujului?

Cu o populație stabilă de circa 325.000 persoane, fără a lua în calcul studenții, răspândită pe o suprafață de peste 180 km2, fără a pune la socoteală zona metropolitană, Cluj-Napoca a devenit, în ultimii ani, unul dintre cele mai active și atractive orașe europene. Mândria ardelenească nu contenește să poarte pe val vestea municipiului în toată Europa, ba chiar în toată lumea. Pe bună dreptate, din exterior cel puțin, Cluj-Napoca este, într-adevăr, un oraș demn de invidiat. De la istorie și cultură, festivale de muzică și film, multiculturalism, dinamism și inovație, capitala Transilvaniei, devenită între timp „capitala IT-ului românesc”, a luat o poziție serioasă în rivalitatea cu Bucureștiul. Cum „inima Transilvaniei” nu se poate compara prin prisma numărului de locuitori cu capitala țării, am selectat 10 orașe din Uniunea Europeană cu o populație asemănătoare Clujului. Cu ce se mândresc acestea și cum ar putea inspira dezvoltarea noastră?

Bilbao (Spania) – 345.000 locuitori, 41,50 km2

Dacă tot am pomenit de mândria locală, Bilbao este exemplul perfect pentru modul în care o comunitate își apără și promovează valorile locale. Fondată la începutul anilor 1300, capitala Țării Bascilor se poate lăuda cu premiul Lee Kuan Yew World City Prize 2010, considerat „premiul Nobel al urbanismului”. De asemenea, în noiembrie 2017, Bilbao a fost desemnat „cel mai bun oraș european în 2018”, titlu acordat de organizația internațională Academy of Urbanism. Colac peste pupăză, Bilbao dispune de o rețea de metrou deschisă în 1995: încă un motiv în plus pentru administrația clujeană de a se inspira din dezvoltarea urbană a bascilor.

Malmö (Suedia) – 312.000 locuitori, 332 km2

Microbiștilor „feroviari” le trezește amintiri neplăcute numele Malmö, însă suedezii nu ne dau lecții doar la fotbal, ci și la... tren metropolitan! Capitala regiunii Øresund este, asemănător Clujului, un veritabil magnet pentru industriile IT și biotehnologie, iar în decembrie 2018 a dat în folosință rețeaua feroviară S-Train. Cu șapte stații sub- și supraterane, trenul local a reconfigurat traficul din Malmö, oraș al cărui cetățeni oricum preferă alte mijloace de transport decât mașina personală. Peste 410 km de piste de biciclete sunt alternativa sănătoasă pentru suedezi care, în proporție de 40%, preferă această variantă de navetă.

Utrecht (Olanda) – 345.000 locuitori, 99 km2

Depășită doar de capitala Amsterdam la numărul de evenimente culturale, orașul din inima Olandei se mândrește și cu o rețea extraordinară de transport public. Desemnat „orașul literaturii” de UNESCO în 2017, Utrecht este locul în care cultura se mănâncă pe pâine. Zeci de teatre, muzee și evenimente muzicale atrag mii de vizitatori, în timp ce vestita Universitate din Utrecht, cea mai mare din Olanda, adună peste 30.000 de studenți. În 2014, Consiliul Local din Utrecht a demarat proiectul construirii celei mai mari parcări de biciclete din lume (48 milioane de euro pentru 12.500! biciclete).

Bari (Italia) – 327.000 locuitori, 117 km2

Destinație preferată de clujeni datorită biletelor de avion ieftine și cursei directe spre Aeroportul Internațional Karol Wojtyla, Bari este un exemplu negativ la capitolul transport public. Conform statisticilor Moovit App, un angajat din Bari pierde cel puțin o oră din zi stând în trafic, cu toate că orașul dispune de metrou, inaugurat în 2008. De lăudat însă faptul că demararea proiectului a fost aprobată de Consiliul Local în 1999 astfel, în mai puțin de un deceniu, italienii aveau alternativă la transportul din suburbii. Deși nu se compară cu numărul turiștilor din alte orașe din „Cizmă”, cum ar fi Roma, Milano, Veneția sau Torino, Bari se descurcă admirabil în promovarea turismului local, sute de mii de vizitatori venind anual să vadă Castelul Normanno-Svevo sau Catedrala Sfântul Nicolae.

Lublin (Polonia) – 349.000 locuitori, 147 km2

Potrivit Financial Times, Lublin este unul dintre cele mai avantajoase orașe din Polonia pentru mediul de afaceri. De asemenea, Lublin se poate lăuda cu faptul că se află în topul municipiilor privind analizele cost-eficiență, conform rapoartelor investițiilor străine directe. Cireașa de pe tort este faptul că orașul polonez este cunoscut pentru multitudinea de spații verzi, dar și pentru calitatea vieții extrem de ridicată. Aflat în partea estică a Poloniei, Lublin este un centru cultural important, o veritabilă „punte” între Est și Vest. Așadar, un exemplu elocvent pentru multiculturalism. Pe lângă toate aceste aspecte, Lublin este „Capitala Festivalurilor”, an de an, pe lista zecilor de festivaluri muzicale, culinare ori culturale apărând câte un nou nume, o nouă idee.

Bielefeld (Germania) – 333.000 locuitori, 258km2

Primarul Emil Boc nu ezită să repete importanța atragerii investitorilor la Cluj-Napoca. Bielefeld, oraș din nord-estul Germaniei, cunoscut mai degrabă pentru echipa de fotbal Arminia Bielefeld, este exemplul perfect pentru expresia „tace și face”. Bielefeld este „casa” mai multor companii de renume internațional, în frunte cu Schüco, Gildemeister sau Dr. Oetker. O performanță remarcabilă, având în vedere faptul că orașul nu dispune nici măcar de aeroport internațional. De asemenea, pe plan social, Bielefeld se mândrește cu două dintre cele mai mari instituții din Europa care sar în ajutorul nevoiașilor, Instituția Bethel (pentru bolnavi psihici), respectiv Evangelisches Johanneswerk (pentru persoane cu dizabilități).

Varna (Bulgaria) – 335.000 locuitori, 238 km2

Evident, marele avantaj al vecinilor de la sud este Marea Neagră, fără care, cel mai probabil, Varna nu devenea un important centru de business, transport, educație, turism sau sănătate. În 2017, Varna s-a ales cu titlul de Capitală Europeană a Tineretului, asemănător Clujului în 2015. Similaritățile nu se opresc însă aici: Varna „se ia la trântă” cu capitala la toate capitolele, salariul minim lunar fiind de peste 450€. A depășit deja Sofia în domeniul imobiliar, având prețuri chiar mai ridicate. De asemenea, peste 37.000 de studenți învață la universitățile din Varna, acest „Cluj-Napoca al Bulgariei”.

Nice (Franța) – 343.000 locuitori, 72 km2

Perla Coastei de Azur este la ani-lumină distanță de Cluj-Napoca, iar motivele sunt evidente și de necontestat. Peste 4 milioane de turiști se perindă anual la Nice, aflat la o aruncătură de băț de Monaco și granița Franței cu Italia. Cu siguranță, orice comparație cu resursele francezilor este deplasată, însă putem atinge aici subiectul clădirilor istorice. Hotelul Negresco, construit de românul Henri Negresco, a devenit un simbol al orașului Nice, cu care francezii se mândresc în toată lumea. În România, zeci de castele, clădiri monument sau case memoriale sunt lăsate uitării, în paragină. Semn bun este faptul că mai multe clădiri istorice din Cluj-Napoca au intrat în reabilitare în decursul ultimilor ani.

Bonn (Germania) – 322.000 locuitori, 141 km2

Unul dintre cele mai vechi orașe germane, fosta capitală a Germaniei de Vest dispune de o rețea de metrou similară cu cea visată de administrația locală clujeană (parțial subterană). În pofida populației relativ mici, Bonn este un punct important pe harta economică a Germaniei, sediile principale ale unor companii importante, precum Deutsche Telekom, Haribo sau Deutsche Post DHL găsindu-se aici. Conform datelor din decembrie 2017, Bonn este un adevărat amalgam de națiuni, de la turci, polonezi și sirieni, până la italieni, ruși, spanioli și chiar români. Cochet, elegant, orașul poate fi un exemplu prin care promovarea arhitecturii poate atrage turiștii.

Belfast (Irlanda de Nord, Regatul Unit) – 340.000 locuitori, 51 km2

Măcinată și în prezent de tensiunile naționaliste și religioase, capitala Irlandei de Nord este un centru industrial bazat pe comerț în special. Nord-irlandezii au știut să profite de faima Titanicului, construit la șantierul Harland and Wolff, iar milioane de turiști vin anual să vadă locul în care s-a „născut” legenda. Potrivit standardelor europene, Belfast este dependent de mașini, transportul public fiind folosit doar de circa 11% din populația locală, conform unui studiu amplu. Fiind divizat între catolici și protestanți, identitatea culturală a orașului s-a construit pe două ramuri. Cu toate acestea, Belfast este un exemplu elocvent pentru respectul față de istorie. Una sumbră, dar prezentantă prin zeci de picturi murale colorate, care pun în valoare tradițiile și frământările locale.

Poate că „inima Transilvaniei” nu dispune de resursele financiare de care se bucură orașele prezentate mai sus. Însă, cu puținul pe care îl avem, cu puțină inspirație de la fiecare urbe în parte, administrația locală poate construi un plan sănătos de dezvoltare urbană.