Actualitate
OPINIE. Un an prost se încheie și mi-e teamă să sper la unul mai bun
A fost un an cât se poate de trist. Unii poate au simțit, poate s-au trezit la realitate, alții (prea mulți, din păcate) au continuat să trăiască în ignoranță, în timp ce „mai marii” din fruntea țării i-au furat, iar alții, vecini, frați, părinți și fii au început să se certe și să se urască din cauza unor... politicieni.
Oamenii nu mai citesc, oamenii nu mai iubesc, muncesc prea mult pentru bani puțini, se lasă furați de stat, visează la vacanțe care, deja, pe cei cu buzunarele pline îi plictisesc. Undeva, o tânără care a scos un credit din bancă pentru a se așeza la casa ei plânge că mai bine de jumătate din salariu i se duce pe rata pentru un apartament micuț, căci ROBOR a crescut în neștire.
Saci de bani s-au aruncat pe evenimente și pe statui pentru a celebra 100 de ani de la Marea Unire. Câtă ipocrizie... am sărbătorit într-o perioadă în care românii sunt mai dezbinați ca oricând, în care cei care fură, înșală, mint, fac promisiuni în gol au ajuns de neatins pentru omul de rând.
Însă și între noi există prea multă răutate. Unui om i se face rău, cade pe stradă. Ceilalți îl privesc, aruncând în treacăt „o fi mort de beat”. Prea puțini sar să îl ajute. E doar un exemplu. Poate mă înșel, poate lumea e plină de bunătate, poate oamenii nu sunt atât de egoiști pe cât m-au lăsat să cred. Poate încă mai există speranță, atât doar că eu nu știu unde să o găsesc.
Schimbarea vine din noi înșine, iar lumea poate fi mai bună dacă noi încercăm să fim mai buni, apoi ne întâlnim, ne unim forțele, iar răul nu mai are nicio șansă. Poate este o gândire idealistă, dar este singura fărâmă care mi-a mai rămas. Începem de la un gest mic și apoi ajungem la cele grandioase. Dar, de fapt, cât ne costă un gest mic? Cât de mult ne costă să ne punem pentru câteva secunde în locul unei persoane, să vedem că nu ne-ar fi bine să fim în locul lor și să întindem o mână? Aparent, prea mult, fiindcă răutățile sunt la ordinea zilei. Am putea lăsa orgoliul, grijile, problemele și, măcar câteva minute cât așteptăm autobuzul să poftim pe cineva sub umbrela noastră, iar binele pe care îl facem, va merge apoi mai departe.
Astfel, 2018 își scutură, obosit, ultimele zile, făcându-i loc unui 2019 care vine cu forțe proaspete. Poate anul acesta va fi cel în care se va produce cu adevărat o schimbare în mine, în tine, în vecinul de la doi și, în final, la nivelul întregii țări. Poate anul viitor vom fi uniți, poate anul viitor vom fi cu adevărat români, vom fi cu adevărat OAMENI.
La mulți ani!