OPINIE. Crăciunul în 365 de BUCĂŢI

M-am trezit într-un pustiu de alb, iar în jurul meu era tumult, se apropie Craciunul: “Aşa era când eram noi copii”, se aude glasul mulţimii. Lumea se transformă în câteva zile şi pentru câteva zile; “Hai, mă, că e Crăciun!”. Iată frumuseţea omenească!

Unii ar zice că mai avem o şansă, mai avem un strop de bine în noi, să facem bine, să dăruim un cadou, cel mai frumos şi cel mai scump pe care îl putem cumpăra; să cântăm despre frumuseţe şi despre Naşterea Domnului, să nu ne mai înjurăm în trafic măcar pentru câteva zile.

Acum ne amintim că avem bătrâni bolnavi şi săraci, copii desculţi şi flămânzi, părinţi pierduţi şi vieţi goale pe care să le umplem cu veselia sărbătorilor.

E bine! Mereu este bine când se termină… Este ca o redută cucerită şi este momentul în care dăm tot ce nu mai avem şi nu ne mai aparţine. Din 25 Decembrie începem bilanţul finalului. Vedem la ştiri fapte bune, mângâierea singurătăţii, a tristeţii şi suntem împăcaţi cu gândul că sigur cineva s-a îngrijit şi de ultimul suflet din lumea cunoscută, în pragul Marii Sărbători.

M-am întrebat mereu ce fac oamenii cu atâta bunătate şi fericire după 26 Decembrie: le-au alungat, pǎrǎsit, uitat sau li se resetează memoria şi sufletul până la următoarea sărbătoare în care vopsim ouă? Ne golim de conţinut precum un recipient fără valoare.

Crăciunul era despre bucuria salvării şi a mântuirii, despre Miracolul Naşterii, despre iubirea de oameni, despre darul sufletului şi al luminii. Poate însă renaşte “The good, old Christmas”, dar nu ca un moment de descătuşare, ci drept un moment de celebrare a unui an întreg, în care am luptat fiecare să facem o lume mai bună, am dăruit un zâmbet, o vorbă bună, am ascultat, nu am criticat şi judecat, am avut răbdare şi “ne-am făcut” timpşi “buget” pentru ei, pentru noi.

Am putea compune Crăciunul din 365 de “Crăciunuri” mici, pe care sǎ-l împărţim apoi în 365 de cadouri necerute de nimeni, dar bine primite de toţi.

Crăciun Fericit!

de Raluca Vlaicu