Există soluții pentru clujenii de rând în fața crizei imobiliare?: "Să respectăm valoarea muncii a celor care nu pot deveni consumatorii boom-ului imobiliar!"

Deși din exterior are imaginea unui oraș care se dezvoltă economic și atrage foarte mulți tineri și investitori străini, Clujul devine un infern atunci când vine vorba de locuibilitate. Costurile greu de dus, prețul exorbitant al chiriilor și lipsa de locuințe au transformat Clujul într-un paradis pentru dezvoltatorii imobiliari, care fac averi pe spinarea cetățenilor simpli, al căror trai devine tot mai dificil.

Dezbaterea organizată de platforma civico-politică Demos Cluj a propus discutarea unor subiecte delicate despre situația imobiliară din oraș, printre care lipsa producției de stat a locuințelor sau desprinderea anumitor cote din construirea locuințelor private pentru cazurile sociale. Circa 30 de persoane, majoritatea tineri, au participat la evenimentul care face parte dintr-o campanie începută în luna noiembrie.

Arhitectul Eugen Pănescu susține că suplimentarea stocului de locuințe este una dintre modalitățiile care ar soluționa criza imobiliară cu care ne confruntăm.

"Criza este una singură, cea a locuirii și a lipsei stocului de locuințe de stat. Aderarea la Uniunea Europeană nu ne-a ajutat prea mult în privința locuirii, aceasta este lăsată la latitudinea fiecărui stat. Abia acum, în noua agendă se încearcă oferirea unor recomandări statelor membre. Clujul, o zonă de efervescență, este un oraș interesant pentru depuneri de bani, chiar mai atractiv decât băncile. Micii investitori cumpără cam orice, rata de creștere a profitului este mai sigură decât în orice alt domeniu.

Salariile sunt mici, accesul la locuințe este extrem de dificil, mai ales în lipsa unei politici locale, adaptată la situația reală, nu la cea visată. Cred că una din soluții ar fi suplimentarea stocului de locuințe, acestea trebuie produse, chiar dacă în mediul privat. Anii '90 au fost catastrofali, cele mai bune locuri și terenuri s-au compromis, mai ales din pricina calității proaste de execuție a lucrărilor și din lipsă de responsabilitate. De asemenea, o altă soluție ar fi echilibrarea elementelor fiscale, să creăm acces la locuințe prin subvenții. Ar trebui să avem așteptări mai mici de la arhitecți, să nu uităm că avem cel mai mic număr de arhitecți pe cap de locuitori din Europa", a spus fostul profesor de la Facultatea de Arhitectură și Urbanism.

Acesta a precizat că, deși până acum nu a fost dezbătută, problema locuibilității a devenit, în sfârșit, un subiect de mare interes. Dacă în Suedia, de exemplu, toate locuințele în chirie sunt date de stat, în Cluj-Napoca doar 1,3% din fondul de locuințe sunt din fondul de stat, deși se depun peste 400 de cereri anual pentru locuințele sociale.

"Soluția nu este exclusiv un fond locativ de stat, statul nu reușește să joace un rol decisiv în nicio țară din Europa, n-o să fie România prima. Dar este o bună parte din soluție. Nu ai producție de stat, nu ai o legislație care să gestioneze eficient această problemă, nu ai politici naționale și locale, exemple după care să te iei, terenuri, ci doar elemente contrare, care spun, «lasă că e bine așa cum e, că prioritatea statului nu este să se ocupe de persoanele cu situație precară, când tragi linie nu pățești nimic». Avem însă o presiune socială, o evoluție în direcția asta, că locuirea este o problemă ce necesită soluționată urgent. Cred că trebuie căutat consensul politic. N-o să fie rezultate grozave, dar timp de 30 de ani acest subiect n-a fost deloc o temă publică", a adăugat Eugen Pănescu.

Alex Boguș, membru fondator al Asociației Chiriașilor, propune limitarea prețului chiriilor.

"Lipsa de interes a statului de a investi în piața imobiliară a avut un rol important în a face jocurile dezvoltatorilor imobiliari, mai important decât să ofere protecție socială. Cererea de cumpărare este și o posibilitate de investiție pentru foarte mulți oameni, locuințele ajung să fie date în chirie pentru un profit considerabil. Pe termen lung, creșterea fondului locativ ar fi o soluție, iar pe termen scurt s-ar putea lucra la partea cu chiria, fie prin încercarea de a plafona creșterea chiriilor, fie prin realizarea unui program de subvenționare a acestora. Locuințele sociale din Cluj sunt la Patrimoniu, ce caută acolo, nu știu", se întreabă Boguș.

Vincze Enikő, profesor universitar la Facultatea de Studii Europene, este de părere că ar trebui respectată valoarea muncii a celor care nu pot deveni buni consumatori ai exploziei prețurilor locuințelor.

"Criza locuirii este o problemă sistemică, trebuie să ne gândim fie la reforme, fie la soluții radicale antisistemice. Din moment ce nu se produc locuințe publice, marea majoritate a locuințelor se poate accesa doar pe piață, adică locuințele au devenit o simplă marfă. Locuința nu mai are valoare socială și de uz. Nu trebuie să uităm că nu vorbim doar de locuințe, ci și de terenuri și clădirile de birouri, marele actor al pieței imobiliare clujene”, este de părere Vincze, cea care a dat în judecată Consiliul Local și Primăria pentru criteriile discrimnatorii față de persoanele cu venituri modeste.

Printre soluțiile discutate s-au mai numărat formalizarea chiriilor, creșterea impozitelor pentru cea de-a doua proprietate, convingerea administrației de nevoia extinderii producției de stat a locuințelor sau trecerea la stat a unui procent din producția dezvoltatorilor imobiliari.