Piesă interzisă în comunism, pusă în scenă în premieră mondială la Sebeş: “Ani de zile, în mod dramatic, opera lui Blaga a fost ştearsă din minţile oamenilor”

Spectacolul eveniment a fost realizat sub îndrumarea lui Dorli Blaga, fiica scriitorului, iar piesa s-a jucat în sala de spectacole a Centrului Cultural ˝Lucian Blaga˝ (Sebeș), duminică, 13 mai.

“Sunt mut ca o lebădă şi îmi pare că aud cum se izbesc de noi razele de lună. Dincolo de cuvinte, sunt stările”, şi-a început discursul regizorul piesei Cosmin Pleșa, într-o conferinţă de presă.

“Anul trecut, în septembrie doamna Dorli Blaga m-a sunat să mă întrebe dacă am renunţat la ideea de a face Blaga. Doamna Blaga mi-a oferit un doctorat în Lucian Blaga spunând că am fost singurul regizor care a înţeles dincolo de text, metafora lui. Şi atunci am pus pe seama dimensiunii teologice ca anumite trăiri, anumite metafore din text pentru un teolog au cu totul altă însemnătate decât pentru un regizor de teatru sau artist. Am intrat în această lectură dramatică-teologică prin declaraţia lui că orice om nu trebuie să aibă veleităţi de a de veni filosof ci trebuie doar să îşi dorească. Poate voi fi un regizor român cu o integrală Lucian Blaga. Ar fi un eveniment. În spectacol veţi vedea elemente ale spaţiului mioritic pe care Blaga le duce la nivel de sistem filosofic. Am o distribuţie absolut onorantă a unor personalităţi din lumea teatrului şi filmului românesc. Parcă personajele şi-au cerut actorii. Eu am avut libertatea de a-mi alege această distribuţie”, a mai spus Pleşa.

“În greu se nasc sfinţii”

“Interdicţia piesei înainte de 1989 vine din nomenclatură unde viaţa teologică a fost, să fiu cât se poate de tandru, «în greu se nasc sfinţii». Nu spun că îmi doresc ca oamenii să sufere ca să descopere bucuria mântuirii, dar Blaga a simţit-o mai bine ca nimeni altul pentru că el a avut un destin aparte, opera lui este atât de cunoscută în străinătate, e recunoscut ca ambasador cultural, şi din păcate, la noi în ţară când spui Lucian Blaga spui «Blaga, fostul ministru de interne?». E o mare bucurie şi onoare pentru mine faptul că autorităţile locale au înţeles că au un dar pe care l-au primit în dar şi trebuie să îl dăruiască. Proiectul este unul absolut fabulos. Prin oamenii de valoare pe care am reuşit să-i adun lângă mine, maestru Grigore Leşe, maestrul Titieni, maestrul Bobsi Dinulescu, Iulia Lumânare, sunt câteva nume cu greutate care deja dincolo, din perspectivă culturală, au recunoaştere. Şi atunci nu e un spectacol de teatru care pleacă în excursie sau undeva în deplasare. Este un brand al unui oraş care abia acum începe să se nască. Spectacolul vrea să urmeze traseul lui Lucian Blaga. Sigur, e un vis măreţ. Lisabona, din perspectiva diplomatică a lui Lucian Blaga, Viena, Bruxelles. Avem preşedinţia anul viitor”, mai spune regizorul.

“E un spectacol pentru oricine. E foarte greu să te adresezi tuturor pentru că omul simplu, înţelegând exact personajele lui Blaga, aparent nu are voie să vină la masa bogatului. Or Hristos Domnul, în plan teologic-filosofal asta face: uneşte părţile. Eu nu fac ca regizor decât să invit la masa mea, împreună cu artiştii, şi omul simplu şi omul complex. Lucian Blaga este un magistru în a vorbi tuturor pe înţelegerea lor. Nu pe înţelegerea unora. După ce îl veţi gusta veţi înţelege că aţi văzut acelaşi simbol dar pentru două persoane prietene, iubite, înseamnă altceva. E fascinaţia simplităţii”, a mai declarat Pleşa.

Cosmin Pleșa a primit în  2011, în cadrul Festivalului Internațional de Artă „Cavalerul de Aur” de la Moscova, trofeul „Cavalerul de Argint”, pentru spectacolul “Manole”, după piesa „Meșterul Manole” de Lucian Blaga, spectacol în care au jucat Grigore Leșe și Dorel Vișan. În prezent, își finalizează lucrarea de doctorat despre „Metafora Nimicului în teatrul lui Lucian Blaga”, în cadrul Universității de Arte „George Enescu” din Iași.

"Dramaturgia lui Blaga, în mod dramatic, ani de zile a fost ştearsă din minţile oamenilor"

Actorul Bobsi Dinulescu a declarat, printre lacrimi, că “piesa vorbeşte frumos de iubire, de sacrificiu, de puterea omului de a îndura pentru că numai un om ca Blaga putea să sufere cât a suferit el”.

„Dacă autorităţile ar fi ridicat o uzină, în 10 ani era depăşită. Tehnologia evoluează cu paşi repezi. Dacă investesc în cultură înseamnă că investeşte în viitor şi în viitorul acesta dăinuie mai mult decât dăinuie o uzină. În România cultura a ajuns pe post de cenuşăreasă. Anul acesta luasem o hotărâre categorică de a mă retrage din viaţa artistică. Şi a apărut domnul Cosmin şi nu ştiu cu ce argumente m-a sedus şi să nu mă ţin de cuvânt. Mă bucur că prin această revenire am luat contact cu dramaturgia lui Blaga care nu surprinzător, în mod dramatic, ani de zile a fost ştearsă din minţile oamenilor, a elevilor, a celor care iubeau cultura. Reluând lectura piesei am constatat ce umbrelă largă lansează Blaga peste cultura românească. L-am reîntâlnit pe un mare poet, Panait Cerna, care a avut acelaşi destin cu Blaga, a fost dat uitării. Ideea că Dumnezeu e aici şi în toate este aşa de clar exprimată şi în versurile lui Panait Cerna. Este tulburător că Blaga aduce aşa de convingător urechii noastre ideea că dacă Isus ar fi fost un Dumnezeu n-ar fi putut suferi cât a suferit el. L-a adus la dimensiunea umană pentru că numai un om putea să sufere cât a suferit el. Asta face ca piesa să ne vorbească aşa frumos de iubire, de sacrificiu, de puterea omului de a îndura”, a spus actorul care interpretează rolul Moşneagului.

Grigore Leşe, Timpul în piesa “Tulburare apelor”, spune că trebuie “să ai curaj să te apuci de Blaga”.

“Când am auzit de proiectul acesta am zis «să mă duc, să nu mă duc, despre ce e vorba?» Eu am mai colaborat cu Cosmin Pleşa la piesa «Meşterul Manole» şi atunci am ajuns pentru prima dată în Moscova. Şi m-am trezit cu Cosmin că mă înnebuneşte cu altă piesă, «Tulburarea apelor». La noi apele sunt tulburi de cel puţin din anii 90. Ştiţi de ce? Pentru că în apa tulbure nu te vezi. Poţi face ce vrei. Îl felicit pe Cosmin pentru curajul acesta, trebuie să ai curaj să te apuci de Blaga să îl prezinţi. Această piesă trebuie să ajungă la Lisabona, la Viena, la Cernăuţi, nu trebuie să ajungă musai la Bucureşti. Lăsaţi institutele culturale că ele au interesele lor şi dumneavoastră faceţi jocul în Sebeş să deveniţi buricul pământului. Buricul pământului din când în când se schimbă. Deocamdată e în Occident”, a spus Leşe.

„Tulburarea apelor” (1923) continuă proiectul lui Lucian Blaga de a configura o matrice a spiritualității românești. Eroul principal al piesei, Popa, năzuiește același mod de existență ca și Zamolxe: ființarea întru spiritul pământului, al naturii, într-un mod de viață stihial și vitalist. Lucian Blaga construiește mitul unui Isus-Pământ, care va avea aceeași soartă ca a lui Zamolxe. De aceea, istoria și conflictul aparent religios sunt doar pretexte pentru Blaga în intenția sa de fundamentare a mitului.

 „«Tulburarea apelor» nu e piesă istorică, deși beneficiază de substratul antropologic corespunzător – reforma luterană din Ardealul secolului al XVI-lea (Blaga, cel mai probabil, speculează informațiile istorice referitoare la Catehismul românesc cu învățături luterane tradus în 1544, la Sibiu, și dispărut apoi) – și nici religioasă, căci, de fapt, înfruntarea ideatică dintre ortodoxism și protestantism nu e decât un prilej pentru a construi și instala în matricea spirituală românească un nou mit, circumscris propriei sale viziuni filosofice, acela în al cărui centru se află Marele Anonim”, a continuat Cosmin Pleșa.

Din distribuţia piesei fac parte, printre alţii, Adrian Titieni, Grigore Leșe, Ioana Abur, Iulia Lumânare, Constantin Dinulescu, Alexandru Beteringhe, Valeriu Andriuță, Mircea Gheorghiu sau Mircea Constantinescu.