Floriile sau sărbătoarea „mâțișorilor” . Drumul spre moartea Mântuitorului a fost presărat cu flori

Încă de dimineață, clopotele bisericii ortodoxe Sfânta Treime din Huedin au început să răsune. Credincioșii s-au adunat, cu mic, cu mare. Slujba nu este una deosebită, nu are ritualuri diferite de celelalte duminici ale anului, însă atmosfera este alta. Oamenii, deși mulți, sunt calmi. Încep să își pregătească sufletul pentru a intra în Săptămâna Patimilor.

Sărbătoarea „mâțișorilor”

Preotul înalță rugăciuni, în timp ce corul îl slăvește pe Dumnezeu. O tânără îmbrăcată în costum popular cântă și ea în timp ce alta, din când în când, cu glas duios, citește câte un verset. Oamenii se adună pentru Împărtășanie. Prima dată gustă din sângele și trupul lui Hristos copiii mici, cei fără de păcat.

Din cor, dirijorul dă tonul pentru o priceasnă potrivită: „Duminica la Florii/A zis Mama către Fiu: Spune-mi Fiul Meu iubit,/De ce ești Tu necăjit?”.  Din rândul credincioșilor, alte glasuri li se alătură.

În final, preotul începe predica.

„Duminica Floriilor este ultima duminică din Postul Mare. Aceast mare sărbătoare este ziua în care Mântuitorul cu apostolii intra în Cetatea Ierusalimului, cum este numită în Vechiul Testament, Cetatea care îi omoară pe prooroci”, își începe preotul cuvânarea.

În biserică se lasă liniștea, fiecare credincios este cu gândurile sale, cu rugăciunile sale.

Slujba se încheie cu rugăciunea „Tatăl Nostru”, pe care cei prezent o rostesc într-un glas cu preotul.

Pe altarul de vară, ramurile de salcie, sau, cum se spune în popor, „mâțișorii”, așteaptă să fie luați la sfârșitul slujbei de către enoriași. E un obicei vechi de când lumea, însă nu prea mulți știu de ce se sfințesc ramurile de salcâm.

„Așa a fost de când sunt și Floriile. Se aduc mâți și se sfințesc apoi îi ducem acasă. Nu știu de ce se face asta, dar așa facem în fiecare an, în ultima duminică înainte de Paște”, spune o bătrână.

Un băiat de nici optsprezece ani, la îndemnul bunicii lui, se strecoară printre vârstnici și ia și el câteva ramuri.

„M-a rugat bunica să îi aduc, sunt sfințite și le ducem acasă. Dar nu știu ce se face cu ele”, spune tânărul.

Obiceiuri și tradiții de Florii, ramurile de salcie

În ziua Floriilor, oamenii merg cu ramuri de salcie la biserică pe a-L întâmpina pe Hristos. Ele sunt sfințite și puse la icoane. Se credea că nu e bine să renunți la aceste ramuri dacă nu au venit celelalte Florii. Oamenii de la țară încă le pun și pe pomii fructiferi, pentru a-i ajuta să dea rod. Există credința că abia acum pomii prind putere să rodească. De aceea, nu se plantau pomi înainte de Florii, de teamă că aceștia nu vor face fructe.

În ziua de Florii, stupii erau împodobiți cu ramurile de salcie sfințite, ca albinele să se bucure de binecuvântarea divină.

În unele sate, mâțișorii erau atuncați în curte când începea să bată grindină, însă ramurile de salcie au în principal scopul de a-i feri pe oameni de duhurile rele.

De asemenea, ramura de salcie sfințită este utilizată și în scopuri terapeutice. Oamenii înghit mâțișori pentru a fi feriți de boli. Pe vremuri părinții își loveau ușor copiii cu nuielușa de salcie când veneau de la biserică. Credeau că așa vor crește sănătoși și înțelepți.

Semnificația sărbătorii

Cu o săptămână înainte de Patimile Sale, Iisus Hristos  intrat în Ierusalim pe un asin înconjurat de cei 12 Apostoli. Mulțimea, recunoscându-l ca fiind adevăratul Mântuitor, l-au întâmpirat cu ramuri de finic și cântări de bucurie. Din punct de vedere liturgic, din această zi începe Săptămâna Patimilor, în amintirea cărora în biserici se oficiază în fiecare seară Deniile, slujbe prin care credincioșii îl petrec pe Hristos pe drumul Crucii, până la moarte și Înviere.