Sistemul educațional românesc, la mila miniștrilor care sunt schimbați precum șosetele

Peste 25 de miniștri s-au perindat în domeniul educației românești. Desigur, fiecare a venit cu o schimbare, pentru a rămâne, probabil, în istoria României. Prima lege a Educației de după Revoluție a fost adoptată în anul 1995. De atunci au trecut mai bine de două decenii, iar legea a fost schimbată de peste 60 de ori.

Părinții, elevii și chiar profesorii se plâng de neajunsurile care se întâlnesc la tot pasul în sistemul educațional românesc:  programa prea încărcată, temele, ghiozdanele prea grele, lipsa de legături între materii. Problemele sunt grave, sunt reale, iar lipsa unei stabilități în ceea ce privește coordonarea educației la nivel național nu face decât să înrăutățească situația.

Profesorii abia țin pasul cu schimbările programei

Odată cu schimbarea miniștrilor, se schimbă și regulile după care funcționează profesorii și elevii, ceea ce le dă enorm de multe bătăi de cap cadrelor didactice.

„Noi suntem un sistem unitar. Dacă elevul este disfuncțional, înseamnă că și profesorul e disfuncțional. Se schimbă foarte des programele, se schimbă structura anului. Avem uneori trei săptămâni de vacanță, alteori două săptămâni. Începe bacalaureatul în iunie, ba nu că începe în februarie. E vorba de o inconstanță în structura anului școlar și în susținerea examenelor naționale. Pe noi asta ne termină. Toată lumea îl blamează pe Ceaușescu și evident că și eu am crescut în acea perioadă și știu ce viață de coșmar am trăit, dar școala începea la 15 septembrie în fiecare an. Asta nu ține neapărat de tradiție, ci dă o stare de echilibru. Adică tu știi că școala începe la 15 septembrie. Atunci fă-o să înceapă nu în 11, nu în 14, nu în 18. S-a schimbat forma bacului de anul trecut până anul acesta. Avem un subiect în plus. Nu avem continuitate în demersul nostru didactic. Nu suntem toți foarte tineri la catedră. Mai sunt și unii care se apropie de vârsta de pensionare și pentru ei este destul de greu să se modeleze. În fiecare an este altceva”, a spus Claudia Sava, profesor de limba și literatura română în cadrul Liceului de Informatică Tiberiu Popoviciu.

Atât elevii cât și profesorii trăiesc într-o confuzie generală când e vorba de școală

Când într-un proces educativ nu există o continuitate, indiferent că vine unul sau vine altul este clar că sunt afectați si copiii și părinții și profesorii. Toate categoriile sunt afectate. Tu nu știi ce să faci pentru că ți se spune un lucru într-un an, apoi în următorul an se schimbă. Vine un alt ministru cu noi inovații. Profesorii cu experiență își văd de treaba lor indiferent cât este de proastă programa. Un profesor bun se descurcă și cu o programă proastă. Dar în orice caz nici pentru un debutant nici pentru un profesor nu aduce nimic bine această fluctuație. Nu este continuitate, lumea este zăpăcită și atunci nici rezultatele nu sunt cele mai bune”, a explicat Vladimir Alexandru Bogosavlievici, profesor de istorie în cadrul Colegiului Național „George Barițiu” din Cluj-Napoca.

Câteva schimbări importante ale legii Educației

În anul 1995 când la șefia Ministerului Educației se afla Andrei Marga care a decis introducerea examenului de Capacitate, a fost eliberat un nou Curriculum Național și au fost introduse manuale alternative. De asemenea trimestrele au fost înlocuite cu semestre.

În anul 2001 Ecaterina Andronescu a adus schimbări în ceea ce privește examenul de Capacitate, schimbându-i numele în „teste naționale” și l-a reorganizat pentru a fi susținut într-o singură sesiune.

Pe timpul ministrului Cristian Admoniței testele naționale au fost scoase definitiv și au fost înlocuite cu teze cu sistem unic, ceea ce a creat un haos în mai toate școlile. La tezele unice s-a renunțat câțiva ani mai târziu.

Ecaterina Andronescu a revenit pentru un al doilea mandat când a schimbat complet modul de susținere a Bacalaureatului la trei probe de competențe și trei probe scrise.

Acestea sunt doar câteva dintre schimbările majore. Ele însă au fost peste 60 sub îndumarea a celor peste 25 de miniștri.