Cum să (nu) promovezi o expoziţie: deschidem vineri, haideţi luni, că noi oricum avem treabă

Vizitarea unei expoziţii de fotografii cu temă fascinantă, cel puţin pentru pasionaţii, deloc puţini, de istoria Clujului, se poate transforma într-o experienţă amară pentru un simplu turist. Cel puţin asta rămâne după prima zi a celui mai recent eveniment de acest gen inaugurat la Bastionul Croitorilor din Cluj-Napoca, obiectiv adminsitrat de Primăria Cluj-Napoca: „Palatele Clujului”, eveniment organizat de Casa Municipală de Cultură şi Asociaţia Clujul de Altădată, care poate fi vizitată între 20 martie – 23 aprilie.

O expoziţie, două date

Anunţată oficial, de Biroul Mass-Media al Primăriei clujene, pentru luni 20 martie 2017, expoziţia promitea o incursiune în lumea Clujului nobiliar de odinioară, cu palate impetuoase, care dăinuie şi astăzi la marginea unor pieţe sau străzi pe care se perindau până deunăzi trăsuri. La câteva ore de la deschiderea evenimentului, care nu a avut parte de vernisaj, cercetătoarea Ancuţa Lăcrămioara Chiş, co-organizator, îşi pregătea bagajele pentru plecare, la parterul imobilului, în timp ce turistul trebuia să repereze mai întâi locul amplasării expoziţiei - taman la etajul trei, întrucât afişul pierdut între alte anunţuri specifica simplu: Turnul Croitorilor.

Expoziţii fără vizitatori

Chiar dacă tematica altor două expoziţii de la etajele intermediare din Bastion era total diferită, „Femeia, sexul nu doar frumos”, respectiv „Expediţie în trecut”, dedicată lui Emil Racoviţă, cu obiecte care au aparţinut marelui savant, au un numitor comun: niciun vizitator. La fel se întâmplă şi la cel de-al treilea eveniment expoziţional, unul de fotografie: „Palatele Clujului”. Aşezate pe şevalete, fotocopiile unor fotografii de început de secol XX surprind majoritatea palatelor cunoscute din zona centrală: Banffy, Rhédey, Elian, Jósika, Urania se numără printre ele. „Valoarea Clujului stă în aceste Palate, de care este plin centrul. Mi s-a părut necesar să le arăt, deoarece mulţi, atunci când trec pe lângă ele, nu le cunosc. Câţi ştiu că în palatul Rhedey de exemplu (de pe strada Napoca, n.red.) au avut loc primele spectacole de teatru? Ritmul cotidian se reduce pentru mulţi între locul de muncă şi mall”, explică Ucu Bodiceanu, coordonator al expoziţiei, împreună cu Ancuţa-Lăcrămioara Chiş.

Nicio explicaţie

Pe lângă faptul că unele fotocopii sunt vizibil pixelate – lucru cel mai vizibil la una din puţinele imagini color - toate pozele au afişate dedesubt doar numele palatului reprezentat. Lipsesc orice explicaţii suplimentare, fie ele succinte, cu privire la datarea, măcar aproximativă, a fotografiilor, iar de o poveste „catchy” din generoasa şi frământata istorie a palatelor respective nici nu poate fi vorba. Scaunul gol din vecinătatea unui şevalet ar urma să fie ocupat cei mai probabil de un turist care va încearca să se calmeze după ce expoziţia îl „expediază” în doar câteva minute.

Nervi şi contradicţii

Până să ajungi efectiv înapoi la parter, de partea interioară a uşii masivă de care te-ai încumetat să tragi la intrarea în Bastion, deşi nu era sigur dacă înăuntru se întâmplă realmente ceva, mai există o speranţă: curatorul te va lămuri, va reveni cu tine în expoziţie şi vei da deodată sens celor văzute. Doar că speranţele se risipesc de îndată: co-organizatoarea expoziţiei a dispărut, lăsând loc doar unui funcţionar ce aduce mai degrabă a administrator de sistem, conectat în permanenţă la calculator. Nu este "vineri, 13", ci "luni, 20", dar „dă” tot cu ghinion: „Nu azi s-a deschis expoziţia?”, „Nu, domnule, ci din 17, de vineri”.  După ce se încumetă la un gest "nobil" şi iese, la propriu, din zona sa de comfort, angajatul Primăriei revine ofuscat din faţa afişului din hol: „V-am zis că e din 17". Şi nu aminţit: anunţul respectiv avea acea dată afişată. "Altă dată mai bine nu mă contraziceţi”, a continuat el. „Îmi cer scuze, aşa am ştiut”:  „Informaţi-vă, eu am de lucru”, a concluzionat cu dojană bărbatul. Cu o verificare rapidă, aflăm însă că data comunicată oficial de Primărie era totuşi luni, 20 martie, iar afişul forwardat prin mail avea înscrisă aceeaşi dată. Omul intră în panică, neştiind iniţial că discută cu un reprezentant al presei, din simplul fapt că jurnalistul nu a considerat necesar să adreseze o banală întrebare de interes general cu legitimaţia în mână. Să presupunem că în locul lui s-ar fi aflat un turist.

„Regretabilă eroare”

Dacă universităţile şi liceele clujene abundă în profesori, amintirile din istoria de secol XX a Clujului, fie că au în centru mijloace de transport în comun, reclame comuniste, sau clădiri vechi din oraş, au şi ele profesorul lor: Ucu Bodiceanu, angajat al Casei Municipale de Cultură şi unul din membrii „board-ului” asociaţiei „Clujului de Altădată”. Aparent deschis la explicaţii, Bodiceanu susţine că a sa colaboratoare, Ancuţa-Lăcrămioara Chiş, nu i-a putut oferi ziaristului informaţii în plus deoarece „a trebuit să plece la un interviu la televiziune”. Că TV-ul bate presa scrisă e deja un clişeu. Profesorul îşi asumă volubil şi greşeala pentru afişul cu "dublă identitate", în privinţa deschiderii expoziţiei: 17 martie pe un afiş, 20 pe celălalt. „A fost o eroare a mea”. Până să se gândească la ceilalţi, domnul Bodiceanu face expoziţiile pentru că asta îi oferă satisfacţie. Şi îl înţelegem. Ce poate fi mai greu de înţeles este de ce o expoziţie cu fotocopii (specie "fotografică" pentru care este atât de cunoscut), asumată implicit de Primărie prin struccturile administrate - Casa Muncipală de Cultură şi Bastionul Croitorilor, nu păşeşte în secolul XXI: de ce o expoziţie cu potenţial nu include panouri cu informaţii elementare, explicaţii în plus şi chiar extrase din poveştile "personale" ale acestor palate. Că tot e storytelling-ul pe val. Pentru Ucu Bodiceanu e mai simplu: „Celor care îmi dau sfaturi cu ce ar trebui făcut, le spun ‘faceţi şi voi’, Dacă organizez de mulţi ani aceste expoziţii fac în primul rând pentru că îmi aduc o mare bucurie. Admit că se pot face şi greşeli”, explică el.

Ce spune Primăria

Reperezentanţii Primăriei Cluj-Napoca deleagă responsabilitatea organizării evenimentelor din Bastion exclusiv către organizatori: „Bastionul este un centru de cultură urbană care gădzuieşte evenimente organizate de către solicitanţi, noi fiind parteneri cu aceştia prin punerea spaţiului la dispoziţie în condiţiile stabilite de Hotărârea de Consiliu Local. Nu sunt timpi morţi, în care să nu se întâmple ceva acolo şi de multe ori suntem în situaţia de a căuta soluţii pentru a răspunde tuturor cererilor, dar uneori sunt mai multe decât spaţiul existent”, spune Oana Buzatu, purtătorul de cuvânt al Primăriei clujene. Ea a subliniat că programul de funcţionare al Bastionului este public şi toţi cei interesaţi de evenimentele de aici le pot accesa. În ce măsură faptul că „era o după amiază cu temepraturi scăzute şi vreme urâtă” constituie o explicaţie mulţumitoare pentru că într-o oră doar două persoane au intrat, într-un târziu, în Turnul Croitorilor pentru a vedea una din cele trei expoziţii, lăsăm la aprecierea cititorilor. I-am observat şi pe cei până în zece tineri care se aflau la parter, dar ei participau la un training profesional, o altă activitate ce întregeşte oferta "multilaterală" a legendarului Bastion.

Specialiştii cer concept cultural

Acum o lună, unii din arhitecţii care au participat la prezentarea proiectului de restaurare a Turnului Pompierilor, au subliniat că Bastionul Croitorilor reprezintă o reuşită din punct de vedere al restaurării sale, dar că este deficitar pus în valoare: „Ceea ce nu îmi place la acel spaţiu este modul în care este folosit. În harta noastră mentală a tuturor nu este asociat cu nimic, acolo se întâmplă orice... adică nimic", a subliniat Şerban Ţigănaş, preşedintele Ordinului Arhitecţilor din România. "Propunerea noastră, din urmă cu mulţi ani, trecută pe o foaie pe care Primăria a pierdut-o, era să existe un board cultural al oraşului format din persoane care pot să discearnă asupra unui program cultural de utilizare a locului respectiv, care să ilustreze conceptul de cultură urbană”, a explicat la întâlnirea amintită.