Povestea celor doi clujeni care au învins vârful McKinley

 

Clujenii Vasile Cipcigan şi Ovidiu Raţiu au reuşit să atingă luna trecută vârful McKinley, din Parcul Naţional Denali din Alaska.

McKinley (numit şi Denali) este cel mai înalt vârf din America de Nord, de 6.193 m, şi a fost cucerit de cei doi clujeni pe 2 iunie, la ora locală din Alaska 17.46. Expediţia a făcut parte din proiectul “Şapte Paşi pe Acoperişul Lumii”, în cadrul căreia anul trecut cei doi au ajuns pe vârful Elbrus, cel mai înalt din Europa.

Echipamente verificate la sânge

Cei doi alpinişi au povestit ieri că traseul din ziua de vârf a durat nouă ore, timp în care vizibilitatea a fost bună, dar temperaturile de -40 de grade şi vântul în rafale de peste 100 km/h le-a dat ceva bătăi de cap. Cipcigan şi Raţiu au menţionat însă, pe timp de iarnă, temperaturile pot să scadă până la -70 de grade şi tocmai din acest motiv expediţiile pe vârf nu sunt recomandate în anotimpul rece.

Indiferent însă de temperatură, toţi alpiniştii care vor să se aventureze spre vârful Denali sunt verificaţi amănunţit de rangeri înainte de a porni în ascensiune. „Înainte de urcare primeşti de la rangeri permisul de vârf, după o oră şi jumătate de instructaj. (…) Pur şi simplu, dacă nu eşti echipat corespunzător, nu îţi dau voie să urci”, a explicat Ovidiu Raţiu. Stricteţea rangerilor nu ţine numai de siguranţă, ci şi de curăţenie. Astfel, alpiniştii care urcă pe Denali trebuie să fie extrem de atenţi unde aruncă gunoiul deoarece orice pungă cu deşeuri aruncată într-o crevasă înseamnă amendă de 300 dolari, dacă este descoperită fapta.

Crevasele, pericol de moarte pentru alpinişti

Pe lângă temperaturile extreme, cei doi salvamontişti clujeni au fost pândiţi şi de pericolul crevaselor. Vasile Cipcigan îşi aminteşte că pe o porţiune de traseu, la coborâre, au avut 7-8 căderi în crevase, dar numai până la brâu, ceea ce le-a permis să iasă rapid. „Cele pe care le vezi nu sunt periculoase, dar sunt periculoase crevasele acoperite cu zăpadă şi care pe timpul zilei se înmoaie de la soare”, a povestit la rândul său Ovidiu Raţiu. Astfel, pe unele părţi ale traseului, cei doi au fost nevoiţi să meargă pe timp de noapte. Totuşi, ei nu s-au confruntat cu întunericul, deoarece în acea perioadă a anului noaptea este asemănătoare amurgului din restul lumii.

Creste înguste de doar 20 de centimetri

Cele mai periculoase zone de pe traseul salvamontiştilor clujeni au fost porţiunile de pe creastă care erau uneori de doar 20 de centimetri lăţime. Totuşi, per ansamblu, întregul traseu spre vârful McKinley a fost unul dificil. „Este un traseu dificil pentru că nu ai posibilitatea să te retragi la bază, trebuie să îşi transporţi singur bagajul, pe sanie, iar ascensiunea este foarte dificilă”, povesteşte Ovidiu Raţiu, care a adăugat că nu este un traseu pe care se urcă cu şerpaşi sau ajutoare. De altfel, în timpul expediţiei au murit şapte persoane şi doar 50% din alpiniştii porniţi spre vârf au reuşit să îşi vadă visul îndeplinit.

Cei doi clujeni vor definitiva la sfârşitul lunii august programul pentru a treia ţintă din proiectul “Şapte Paşi pe Acoperişul Lumii”: Aconcagua.