De câte ori nu aţi trecut pe lângă clovnul din Parcul Central? Cine este tânărul din spatele machiajului

Octavian Caldarari (Tavi) s-a născut în Republica Moldova, lângă Soroca, oraș din nordul Moldovei, de pe malul Nistrului. De-a lungul vieții a tot făcut ”naveta”, o dată la câțiva ani, între țara sa natală și România. În cele din urmă s-a stabilit în Cluj-Napoca, alegând să urmeze Facultatea de Teatru și Televiziune. Cariera sa în cinematografie a început însă de la o vârstă fragedă. A fost ales într-un proiect care avea ca scop să-i învețe pe adolescenți să filmeze, să facă montaj și să prezinte emisiuni.

”În clasa a VII-a m-am întors într-o zi de la școală, iar bunica mea a început să-mi spună că alții fac ceva, iar eu nu fac nimic doar mă plimb și mă joc. Chiar atunci la televizor s-a anunțat pe un post local că se caută tineri activi într-un proiect televizat: reporteri, editori, cameramani. Am întors capul, m-am uitat la televizor și am zis că merg acolo. Bunica a zis că nu mă vor lua” a povestit Octavian.

Un început promițător

Din fericire, bunica lui s-a înșelat. Fiindcă Tavi a trăit mai mulți ani în București, avea avantajul de a vorbi limba română fără accent moldovenesc. De aceea imediat după interviu, a fost acceptat pe postul de reporter/prezentator. A ales să meargă acolo, fiindcă nu se pricepea la partea tehnică. Când a apărut pentru prima dată la televizor, consătenii săi, inclusiv bunica, au fost foarte mândri. Devenise vedetă. Cu toate că a fugit de partea tehnică, în cele din urmă, destinul a ales alt drum pentru el.

”După ce am învățat tot despre cum se face un reportaj, cum se prezintă o emisiune, stand-up-ul si toate astea și-au dat seama că nu sunt destul editori. M-au ales poate fiindcă eram singurul băiat prezent la ședință. Cu toate că nu știam nimic, m-au învățat ei tot de la zero. Așa am ajuns să montez. Mi-a plăcut mult, am început să câștig și bani, primeam tot felul de filmulețe de montat de la prieteni și am început să prind pasiune pentru tot ce înseamnă televiziune și mecanismul acesta din spate” a explicat artistul.

A ales Clujul fiindcă Bucureștiul nu-i pica bine la suflet

Chiar și după finalizarea proiectului, a continuat pe cont propriu să facă poze, să filmeze, să monteze. Nu avea aparat, așa că lua cu împrumut de la prieteni. Știa că vrea la facultate să studieze cinematografia, așa că s-a pus problema să aleagă între București și Inima Ardealului.

”Capitala era exclusă fiindcă am stat 9 ani în acolo și nu e un oraș care să-mi pice bine la suflet. E prea agitat. Eu ca artist nu mă simt bine în București. Am venit, am văzut Clujul, am hotărât că rămân aici. M-am înscris, am trecut de admitere și așa am ajuns la cinematografie” a explicat tânărul.

Mimo Poetul, primul personaj

Fiind de mic o fire artistică și ajungând student la Facultatea de Teatru și Televiziune din Cluj-Napoca, Tavi încerca să găsească o metodă prin care să facă bani. Însă voia să îmbine utilul cu plăcutul, să obțină bani prin ceea îi placea să facă. Într-o noaptea i-a venit ideea să scrie poezii pe care să le taxeze cu câte un leu.

”M-am gândit că pentru a strânge o anumită sumă de bani, este mai ușor să primesc câte un leu de la o mie de oameni, în loc să primesc o mie de lei de la un singur om. Așa m-am gândit să construiesc un personaj care să scrie poezii și a apărut Mimo Poetul. Mi-am cumpărat tot ce înseamnă recuzită pentru mim, m-am machiat și fiindcă nu trebuia să vorbesc, am sărit peste etapa de convorbire cu publicul. Am creat un act artistic. Am ieșit prima dată în parc și îmi amintesc că mă uitam cui să îi scriu o poezie. După cinci minute încă încercam să aleg un om. Pe urmă mi-am luat inima în dinți, am lăsat orice gând de a face bani deoparte și am început să mă joc cu copiii. Le-am dat poeziile după care au venit părinții lor și mi-au dat câte un leu fiecare” a povestit omul din spatele lui Mimo Poetul.

A activat singur cu Mimo Poetul o lună și jumătate, timp în care s-a simțit extraordinar, a reușit să facă ceva care îl caracterizează. Însă nu a vrut să stagneze. A căutat materiale și a studiat tehnicile de a fi un mim mai bun. Dorea să avanseze.

Magicianul Cristian Gog l-a ajutat să ajungă mai departe

Într-o zi de vară în care Mimo Poetul scria poezii pentru oameni în parc, un om s-a apropiat de el, iar viața i s-a schimbat printr-o simplă poezie, scrisă din suflet, fără să își abandoneze personajul.

”Eram în parc, în fața mea erau patru oameni pe o băncuță și le scriam poezii. La un moment dat am întors capul. Acolo era un tip care stătea, se uita la mine și mânca popcorn. Ca la cinema. S-a dus pe banca de lângă și m-am îndreptat către el. I-am scris o poezie. L-am recunoscut între timp, am realizat că era Cristian Gog. Mi-a cerut numărul de telefon. În clipa aceea eram în extaz că marele Cristian Gog mi-a cerut mie numărul de telefon. Dar mi-am continuat rolul, fiindcă îmi respect personajele și nu ies din ele. M-a sunat după o săptămână, l-am cunoscut și pe manager și m-au primit în echipa lor. M-au întrebat dacă fusesem vreodată un clovn și dacă voiam să fiu” a spus tânărul.

Nu încercase niciodată să intre în rolul un clovn, însă această propunere a venit într-o perioadă propice pentru Octavian Caldarari. Era perioada transformării lui ca om așa că, având deja experiența de mim în spate, a acceptat.

Clovnul Copăcel, un personaj complex, opus lui Mimo Poetul

Cel de-al doilea personaj a ajuns să fie și el vedetă în Parcul Central. Tavi a început să aibă altfel de feedback-uri, mai bune, mai vesele. Spune că se umplea de bucurie când făcea ziua mai bună unor oameni pe care nu îi cunoștea. Oamenii se simțeau speciali fiindcă le dădea atenție și îi scotea din rutina zilnică.

”Ei doar trec, se duc mai departe la muncă sau se întorc de la muncă. Se duc la cumpărături, sunt în mintea lor, în gândurile lor, nu au treabă cu ceea ce-i înconjoară. Atunci apar eu, colorat, vesel, îi scot din rutina lor, îi trag în jocul meu, timp de un minut. După care îi las să plece cu zâmbetul pe buze, iar asta mă face să mă simt bine” a declarat tânărul.

Clovnul Copăcel este un proiect complex, creat de la zero, de la nume până la caracter. Cele două personaje sunt firi opuse în totalitate. Mimul este elegant, serios, tăcut, iar clovnul, după cum spune Tavi, este un derbedeu complet. Clovnul l-a scos pe tânăr din zona lui de confort și l-a ajutat să facă lucruri de care nu credea că este capabil.

”Am ajuns să fac în personajul clovnului lucruri pe care nu credeam că le voi face vreodată. Spre exemplu, lucruri ușor ilegale: am îndreptat o armă de jucărie către un polițist, m-am urcat pe mașina poliției și nu am avut probleme fiindcă eram în cadrul personajului. Atâta timp cât ai atitudinea potrivită îți poți permite să faci foarte multe lucruri” a explicat Octavian Caldarari.

Personajele pe care le-a creat au început să fie cunoscute atât prin Cluj, cât și prin prin țară. Octavian Caldarari în sine este un personaj vesel și emană energie pozitivă. Nu este superficial și povestește cu drag și mândrie despre personajele sale. A scos din ghiozdan un șervețel, l-a transformat într-un șoarece neastâmpărat și în ciuda faptului că nu era costumat, Clovnul Copăcel și-a făcut apariția, atât de ușor și de natural precum ai spune ”bună ziua”.