Cu Bucureștiul la picioare, s-a întors la Cluj pentru oameni

Jan, după cum îi spun prietenii, vine din Tulcea și a terminat facultatea în Cluj. În prezent face masterul și  este președintele Organizației Studenților de la Științele Mediului și Coordonator Național al Direcției de Cultură Organizațională și Formare de ONG-uri la Uniunea Studenților din România. S-a implicat de mic în voluntariate și vrea să schimbe mentalitatea tinerilor.

”Eu sunt Jan... așa îmi zicea toată lumea. Am terminat la Cluj Ingineria Chimică după care vreo 6 luni am muncit în domeniu. M-am întors la Cluj și acum sunt la master la Știința și Ingineria Mediului. Unde vreau să ajung? Eu am foarte mult direcții pe care pot s-o iau. Ca și țel suprem aș vrea să reușesc să schimb mentalitățile studenților, să reușesc să dezvolt cât mai mulți oameni, să-i ajut pe cât mai mulți pot. Cum voi face asta? Depinde și de expertiză și de ce aleg eu să fac eu în viitor, dar deocamdată mă axez pe partea de dezvoltare personală, de dezvoltarea organizațiilor, pe traininguri, pe reprezentare studențească și pe importanța practic a conștientizării drepturilor studențești de către studenții universității, mai ales a facultății mele” a spus Jan.

Voluntariat de la o vârstă fragedă

Primul contact cu voluntariatul l-a avut în clasa a VIII-a și de atunci a început să realizeze impactul pozitiv pe care îl are voluntariatul asupra personalității.

”Am început voluntariatul la Organizația  Naționala a Cercetașilor României. Prima experiență pe care mi-o aduc aminte este că am mers în pădure cu cortul vreo două seri, iar în momentul în care am ajuns acolo se lăsa noaptea. Am fost legați la ochi și am fost învățați să montăm un cort cu ochii închiși. Ne-a luat vreo jumătate de oră, dar ne-am descurcat” a povestit Jan.

Și-a găsit loc de muncă imediat după absolvire

Jan este unul dintre puținii norocoși care și-au găsit loc de muncă în domeniul pe care l-a studiat. După un internship de trei luni la o multinațională în Timișoara, a fost mutat la București.

”Aveam trei luni de internship și am primit două proiecte pe care am reușit să le termin într-o lună și apoi am început să fac lucruri suplimentare. Chiar am venit cu idei de îmbunătățire a firmei. Am făcut niște calcule, le-am făcut niște propuneri cum să își îmbunătățească productivitatea și cum să fie mai ok cu timpul de lucru în reactor. Mi-au propus un job la București ca demand planner pe zona de Balcani. Aveam 23 de ani, eram foarte ambițios și deschis spre oportunități am zis că ar fi mai bine să mă duc să învăț și altceva, să vad cum e la București, să văd cum e să lucrezi acolo. Eu nu am știut ce trebuie să fac acolo până în prima zi de lucru, ceea ce a fost brutal”, povesteşte tânărul.

A renunțat la București pentru oamenii din Cluj

În ciuda faptului că avea un salariu de invidiat, a considerat că mediul de muncă nu era unul potrivit pentru el. Așadar, după doar trei luni s-a decis să se întoarcă la Cluj unde, spune el, oamenii nu încearcă să se tragă în jos unii pe alții.

”Oamenii în loc să muncească, să fie productivi, aveau grijă ca ceilalți să nu muncească, să nu fie productivi ceea ce este destul de ciudat. În Cluj nu am fost încă pus în situația asta. Pentru oameni m-am întors în Cluj. Bucureștiul nu a fost tot ce am sperat, așa că după vreo trei luni mi-am dat demisia. Mi-am zis că am toată viața înainte, mi-am demonstrat că pot să intru la o companie atât de mare. Pot să mă angajez în domeniu, deci nu cred că voi avea nicio problemă, dar atunci voiam să mă întorc în Cluj, să fac masterul, să ma specializez mai bine și să încerc să dezvolt studenți pentru a beneficia de toate posibilitățile de care eu am beneficiat” a continuat tânărul.

Având tangențe cu Bucureștiul, Jan a învățat că șansele de a face ceva în viață există oriunde. Nu are importanță că este capitala sau un oraș de provincie. Cu toate că la Cluj salariile sunt mai mici, orașul oferă toate posibilitățile de care un tânăr are nevoie. E unul dintre puținele orașe din țară care pune mult accent pe dezvoltarea personală a oamenilor.

Îi ajută pe alții să avanseze

Îndată ce s-a întors în Cluj și-a reluat funcția de președinte al organizației și apoi, cu ajutorul Uniunii Studenților din România a devenit trainer în martie 2014 și a început să profite de cunoștințele pe care le-a acumulat, adică a început să le împartă cu alții.

”În aprilie am inițiat un program de training destinat doar celor din anul I din organizație. Au fost doar vreo douăzeci de persoane. L-am numit OSC Training Program și am făcut pe perioada unei luni vreo 8 traininguri. Am încercat să le dau toate cunoștiințele de care eu dispun. Tot ce știam eu că lor le-ar folosi în cei patru ani de facultate. La următoarele alegeri cinci dintre copii au ajuns în bordul organizației fiindcă erau foarte motivați. Unul dintre ei a ajuns președintele organizației. Eu prin asta văd că programul a fost reușit” a povestit Jan, având în ochi sclipirea aceea specifică oamenilor care văd roadele muncii lor.

Îi invită pe studenți să îi ceară ajutorul

În cadrul workshopurilor pe care le susține, Jan încearcă să îi învețe pe oameni ceea ce înseamnă cu adevărat comunicarea, în ciuda faptului că ce explică el nu ține de științele exacte. El vorbește pur și simplu din prisma experiențelor sale.

”Ați fi surprinși să vedeți câți oameni nu înțeleg schema comunicării. E o schemă pe care o înveți în clasa a VII-a. Aia cu emițător, receptor, canal. Un lucru pe care l-am învățat este că dacă cineva nu înțelege ceea ce spui tu, nu el este problema. Este problema că nu te faci tu înțeles. Și cred că unele cadre didactice ar trebui să înțeleagă asta. Fiecare om explică pe baza experiențelor sale. În momentul în care acceptăm acest lucru, va fi mult mai ușor să comunicăm cu cei din jurul nostru” explică trainerul.

Importanța voluntariatului este una esențială, fiindcă ajută la dezvoltarea fiecărui individ. De ceva timp, Jan încearcă împreună cu organizaţia de la nivelul facultății sale să-i ajute pe studenți să se poată dezvolta în mai multe arii diferite de cele de studiu. Este conștient că gradul de angajabilitate în domeniu este unul mic. Așadar, îi așeptă pe toți cei interesați, să vină, să îi pună întrebări, să îl lase să-i ajute, în ciuda faptului că el nu primește nimic. Pentru el, împlinirea sufletească este cea mai importantă. Îi place să vadă că vorbele sale au avut impact asupra celor interesați să asculte.

”Este foarte important să faci voluntariat și să încerci să te dezvolți. Împreună cu organizaţia, încerc de vrei doi ani de zile să-i fac pe studenţi să conştientizeze importanţa voluntariatului pentru că știu care este gradul de angajabilitate după ce termini facultatea. Este foarte mic.Ceea ce încerc să le explic tuturor este că noi ca organizație și eu ca om încercăm să le deschidem cât mai multe portițe astfel ca ei să învețe ceea ce își doresc. Dacă vrei să înveți partea de trainer, de discurs, cum să interacționezi cu oamenii și cum să le captezi atenția, poți învăța asta. Dacă vreți să mergeți pe partea mai tehnică, pe scriere de proiecte, vă învăț. Dacă vreți să învățați promovare, fie ea online sau offline, vă învăț și asta sau cum stă treaba cu social media, ce să postați, cum, când să postați, ce fel de mesaje. Desigur, e esențial să te bați cu capul. Că m-am bătut și eu de mi-a sărit apa-n cap. Depinde și de nivelul lor de implicare fiindcă sunt mulți care dacă dau de o mică problemă renunță foarte ușor și nu înțeleg un lucru esențial: orice problemă de care te lovești, orice succes pe care tu îl ai, pe tine te dezvoltă, te formează”, a conchis Jan.

Bianca Tămaș