Actualitate
OPINIE: Singura soluție, propria evoluție
În urma incendiului din clubul bucureștean Colectiv, soldat până în acest moment cu 46 de morți, societatea civilă a reacționat. Tineri, bătrâni, copii au fost văzuți în stradă cu pancarte, steaguri, strigând cu patos pentru schimbare, pentru revigorare, pentru o nouă clasă politică.
La Cluj au strigat determinați, zile în șir, lozinci grele. S-au întors simbolic cu spatele la biserică, blamând-o parcă pentru existența sa ca entitate și nu ca instituție așa cum ar trebui. Pentru că nu biserica, cea în care suntem botezați și educați, nu Dumnezeu, cel la care fugim disperați atunci când pare că logica și propriile forțe nu sunt destul, ci instituția care administrează banii e vinovată. Nu sunt vinovate nici icoanele, nu sunt vinovate nici rugăciunile și nici lumânările, ci vina o poartă mai marii cărora ipocrit le sărută unii mâinile. Mai marii care au colaborat cu securitatea, mai marii care în numele a ceva ce au uitat demult ce înseamnă, vorbesc cu o așa-zisă evlavie și spun că ei ajută și schimbă lumea prin rugăciune, întreprinsă la rândul ei numai dacă te aliniezi în fața cutiei milei și, bineînțeles cotizezi. Să nu uităm însă că generalizatul distruge caractere, valori și credințe, să nu-l identificăm pe Dumnezeu prin Daniel. Să gândim! Da, Daniel e demn de toată ura și disprețul nostru. Dumnezeu însă...
Tot la Cluj, s-a mai strigat ,,Vrem libertate!”, uitând parcă că fără liberate ei n-ar fi putut să iasă în stradă. S-au aruncat petarde. Oamenii țipă că își doresc ceva ce deja au, fără a mai lua în seamă că tot ei, acum un an, datorită libertății care există prin prisma faptului că trăim în democrație, au reușit să schimbe cursul rezultatelor alegerilor prezidențiale, care se voiau a fi deja pecetluite, cu victoria celui care abia zilele acestea a înțeles că nu te (mai) poți împotrivi maselor de oameni la nesfârșit.
Odată cu dorința de libertate a venit și o concluzie: ,,Singura soluție, încă o revoluție!”. REVOLUȚIE. Adică schimbare fundamentală a valorilor, a structurii sociale, nu doar schimbarea instituțiilor politice, a conducătorilor și ideologiilor unei societăți. Uitându-ne în urmă, în decembrie '89 vedem lacrimi și durere, vedem haos. Vedem oameni nevinovați care au decedat și ar trebui poate să realizăm că schimbarea nu se face cu bâta, că revoluția trebuie să pornească de la noi. Pentru că toți ne dorim un oraș mai curat, dar ne stingem țigara călcând-o în picioare pe trotuar. Ne dorim educație, profesori extraordinari, dar dacă avem parte de unul sever îl blamăm că nu putem copia. Ne dorim un sistem de sănătate bine pus la punct, dar în loc să reclamăm actele de corupție, le punem în practică atunci când e vorba de sănătatea noastră în joc ca să scăpăm mai repede, mai ușor. Ne dorim ca preoții să fie preoți și nu afaceriști, dar nu facem nimic concret să schimbăm toate acestea. Cu toții vrem schimbare, dar câți dintre noi suntem dispuși să ne schimbăm?
România e obosită și înapoiată. Atât de obosită și de înapoiată că zilele acestea, în timp ce mamele plângeau la capătâiul copiilor care astăzi nu mai sunt și în timp ce în toată țara ardeau flăcări de lumânări, au circulat diverse păreri conform cărora cei 46 meritau să moară. De ce? Pentru că erau rockeri și implicit erau sataniști. Pentru toți cei care dorm cu Dumnezeu sub pernă, cum era domnle cu iubirea de aproapele? Dar cu iertarea? Cum era cu faptul că nu noi trebuie să judecăm, ci să-L lăsăm pe El?
Dincolo de asta, clasa politică fură prin rotație. Este lipsită de orice gram de etică, morală, deminitate. Ei vor continua să se ,,reformeze”, iar noi vom continua să votăm, năzuind spre schimbare. O mare de oameni adunată pe străzile României e doar semnalul de alarmă tras la timp. De restul, nu se pot îngriji mulțimile agitate. Avem nevoie de lideri și mai cu seamă avem de nevoie de oameni noi, capabili, care să intre în sistem pe baza meritelor lor și, mai mult decât atât, să nu se vândă.
Politicienii români, ghinionul nostru, se ocupă cu diverse. Se plimbă țanțoș pe la televiziuni afiliate și dezbat problema. PSD și PNL, dintr-un soi de solidaritate pentru victime au anulat toate întrunirile de partid care erau anunțate pentru această perioadă. Nici urmă de zarvă pe la sediile lor, de acțiuni punctate, de schimbarea conducerii. Ei tac, sperând că ,,ce e val, ca valul trece”. Alegerile anticipate sunt și ele la rândul lor o gogoașă frumos ornată, care să mai liniștească puhoiul de oameni din stradă.
Așadar, tot ce putem face noi cu adevărat astăzi este să ne schimbăm noi înșine. Fiecare din noi. Să avem așteptări numai de la sine, ca prin activitățile proprii facem lumea un loc mai bun. Să ne educăm copiii, nu doar să-i creștem. Să închidem televizorul când vedem că nu ne place, nu să hrănim gurile unor oameni care ne alimentează cu mediocritate. Să reacționăm cu diplomație, să fim noi model pentru nea Dorel care tocmai a trecut pe lângă, aruncând un ambalaj pe jos. Să lăsăm capra vecinului, că dacă ne uităm bine, nici a noastră nu-i cu mult mai îngrijită! Poate așa ne vom lua țara înapoi!
Text scris de Loredana Bertișan, studentă în anul II la Departamentul de Jurnalism, FSPAC