Actualitate
OPINIE România, într-o continuă situație de criză
Sunt departe, sunt la peste 1000 de kilometri de casă. Am plecat pentru o nouă experiență profesională, care să-mi ajute la o mai bună inserție pe piața muncii, evident, în domeniul în care doresc să activez. Am plecat din nevoia de a avea o situație mai bună, am plecat pentru că în cadrul științelor umaniste, se cer proiecte și experiențe profesionale internaționale.
Urmăresc cu atenție știrile din România și din Franța. Nu e cazul să facem comparații între sisteme diferite, cu experiențe diferite. Cu toate acestea, nu pot să nu observ punctele forte și minusurile fiecărui cadru de acțiune.
Într-o societate bulversată de valuri migratorii succesive, de numeroase discordanțe la nivel politic și economic între diferite state, ies la iveală din ce în ce mai multe aspecte interne revoltătoare.
De cel puțin o săptămână, observăm cum România este într-o continuă situație de criză. România suferă, se zbate.
Vorbim de un potențial uriaș, da, uriaș, pe care îl pierdem cu fiecare nerespectare a legii, cu fiecare nou scandal politic. Societatea civilă e în clocot, e aproape să atingă maximul cât poate suporta. Zilnic aflăm derularea unor noi cazuri de corupție, zilnic aflăm cum reprezentanți ai clasei politice sunt acuzați de fapte penale și ... zilnic aceștia fac o vizită la DNA. A devenit ceva la ordinea zilei.
Ce imagine poate avea țara către exterior, în aceste condiții?
Situația se vede altfel de departe, de la distanță. Sunt mândră ca sunt româncă, sunt mândră de tot ce are bun țara și de tot ce are de oferit. Mai mult decât oricând, am putut constata potențialul țării. Dar nu, nu sunt mândră când văd toate aceste lucruri care ajung rapid să fie cunoscute la nivel internațional, nu, nu sunt mândră când văd ce efecte produc astea la nivel internațional, de la cea mai mică scară (interviuri în vederea angajării), până la cea mai mare - comisii ale altor state care refuză să aibă întrevederi cu primul ministru pentru că acesta din urmă este urmărit pentru fapte penale.
Cât trebuie să mai răbdăm, cât să mai așteptăm? Țara fierbe și dă în clocot. Va izbucni, s-ar putea să fie târziu, s-ar putea ca situația să nu mai poată fi controlată. Chiar nu contează numele sau coloratura politică a celor care ocupă funcții publice, ceea ce contează este modul lor de a acționa și de a comunica și mai ales rezultatele acestora și dezvoltarea țării.
Sătui să asistăm constant la atât de multe acte de corupție, ne bucurăm sincer când aflăm pedepse uriașe pentru guvernanți, cînd îî vedem în situații limită, în impas, ieșind în lacrimi de la DNA. România este într-o situație continuă de criză, escaladată de-a lungul acestei săptămâni de scandaluri, dosare penale, nerespectare de norme, decese și victime.
Recunoaștem meritele tuturor celor care acționează promt, corect - a se vedea întreg personalul medical care a acționat exemplar în cazul incendiului din clubul bucureștean. Recunoaștem meritele puținilor reprezentanți ai instituțiilor statului care au comunicat eficient.
Rămânem vigilenți. Să nu trecem cu vederea faptele atât de grave la care asistăm!
Și poate că în urma tragediei, ar trebui o recunoaștere mult mai mare pentru întreg personalul medical, grav încercat, care a dovedit că e gata oricînd să ajute, să intervină.
Și poate că învățăm din toate acestea. Și poate de acum încolo construim spitale și nu biserici. Și poate că acordăm un buget pe măsura nevoilor către Ministerul Sănătății și în caz că nu există suficiente fonduri, putem prelua din fondurile acordate Ministerului Cultelor. Învățăm din toate, dar de ce trebuie să învățăm dur, doar în urma situațiilor de criză, doar în urma pierderilor de vieți omenești, vieți nevinovate?
Laura Lucia Mihalca, studentă la master la Universitatea Lyon 2, absolventă a Facultăţii de Istoria Artei (Univ. de arte) şi a Facultăţii de Limbi Străine, Univ. Bucureşti.
Continuarea o puteţi citi aici.