OPINIE Un general pentru un stat M.A.I. corupt

Sau poate nu. Poate statul și funcționarii nu se rușinează. Ultimii ani arată că statul proliferează și bagă pumnul în gură. Facebook e deja spațiu public și statul scoate pe bandă rulantă legi de îngrădire a libertății de expresie. Până nu se adoptă legea defăimării sociale, putem încă să ne mai amuzăm când cititm astfel de comentarii.

Iar după ce ne amuzăm putem să ne gândim serios la adevărul pe care-l relevă gluma foarte inspirată. Cu fiecare general la comanda sa, M.A.I. este tot mai corupt. Fiindcă ce se întâmplă zilele acestea nu este doar despre abuzul generalului Oprea, este și despre modul în care Poliția a fost coruptă de câtre generalul Oprea și este și despre lipsa noastră de putere asupra statului.

Poliția (în sens larg) are monopolului utilizării forței armelor pentru rezolvarea confictelor interne ca expresie a ideii că cetățenii trebuie să-și rezolve pașnic problemele iar, când nu se poate, oamenii să apeleze la autorități care utilizează forța rațional, în baza regulilor și nu mânați de emoțiile unui conflict spontan.

Din acest motiv, cetățenii nu pot înfrunta statul egal înarmați, fiind așadar în inferioritate. Pentru asigurarea echilibrului, statul înarmat nu are voie să utilizeze forța sa decât în scopul decis de către cetățeni. Ca acest contract să fie respectat, la vârful instituțiilor înarmate, controlul trebuie să fie civil.

Asta diferențiază instituțiile înarmate de celelalte. Comun tuturor instituțiilor este că reprezentanții legitimi ai cetățenilor, politicienii votați, oricât de disprețuți ar fi, trebuie să lucreze ca instituțiile să-i servească pe cetățeni, nu să le asigure locuri de muncă sau avantaje materiale funcționarilor.

Și așa ajungem la cea mai mare problemă care privește mandatele și ascensiunea fulminantă pe scara puterii a generalului de intendență Oprea: nu a fost niciodată reprezentantul cetățenilor la comanda ministerelor înarmate ale țării. Generalul Oprea nu a reprezentat niciodată garanția că poliția și armata își vor îndeplini menirea așa cum au fost concepute și că, odată înarmate, nu se vor întoarce împotriva cetățenilor. Doar tradiția europeană ne-a ferit de astfel de neplăceri. Mai mult, structurile de forță au la dispoziție mijloace mai rafinate prin care controlează societatea: au drept de inițiativă legislativă și scurtcircuitează procesul legislativ prin tot felul de agenți bine plasați. Poliția și armata, având propriile servicii secrete implicate în jocurile de putere interne, nu au nevoie de acțiuni violente și la vedere ca să ia în stăpânire societatea. De aceea, domnul Oprea, față de alți politicieni, a urcat mai sus, mai ușor și mai surprinzător scara puterii.

Mulți observă astăzi că polițiștii nu se revoltă față de ceea ce ei consideră un scandal public. Sindicatele polițiștilor și polițiștii sunt, cu câteva excepții, în mod explicit de partea generalului Oprea.

Ce se întâmplă oare cu polițiștii? Si-au pierdut orice urmă de moralitate? Nu sunt și ei cetățeni când termină serviciul?

Răspunsul e: nu sunt cu nimic mai puțin morali decât cetățenii. Doar că cetățenia nu le aduce mai nimic în comparație cu apartenența la sistemul de putere. Așa că, morții cu morții, viii cu viii. Și viii au de plătit facturi, de aranjat copiii, de sprijinit părinții, au de trăit viața. Așa cum ne apără proprietățile și viețile noastre pe bani, mereu mai mulți, așa și cu viața colegului lor: Oprea le-a plătit-o deja. Oprea, nu doar el, dar mai mult decât alții, le-a dat polițiștilor și militarilor tot ce au vrut sau au crezut că ar vrea. Pensii speciale, salarii mai mari, siguranța locului de muncă, prime, locuințe de serviciu, vacanțe subvenționate, casă de sănătate separată, chirie decontată, normă de hrană mărită, bugete mărite, mașini noi, sentimentul că toate sunt pe deplin meritate împreună cu sentimentul că toate sunt posibile datorită bunăvoinței sale. A făcut statutul de polițist mai avantajos decât statutul de cetățean. Iar poliția și armata au făcut din ministrul lor cel mai puternic ministru.

Generalul Oprea nu a fost niciodată reprezentantul civililor în fruntea forțelor înarmate, nici reprezentantul patronatului (contributorilor) în raport cu polițiștii sau militarii văzuți ca slujbași ai cetățenilor.

Generalul Oprea a fost și este, în același timp, șeful politic, șeful militar și șeful sindical al polițiștilor și militarilor. Iar ca să le ajungă șef politic, nu a trecut niciodată prin alegeri, deci nu datorează nimic cetățenilor. Așadar, Generalul Oprea este doar expresia confiscării instituțiilor de către slujbașii lor.

Iar această confiscare este adevărata corupție. Corupția fundamentului statului, păgubitoare în mod sistematic. O corupție neincriminată de lege și împotriva căreia nu se poate lupta. O corupție bi-direcțională dată de coluziunea dintre politicieni și funcționari în dauna cetățenilor. Și, ca să fie și mai dramatic, totul se întâmplă din dorința cetățenilor seduși de ideea că statul mare îi scapă de griji.

Continuarea aici.