Meşteşugarii se încăpăţânează să nu lase tradiţia să moară

Augustin Nistor (54 de ani) este din Turda. În 2010, a înfiinţat “Asociaţia Păstrătorii Tradiţiilor”. În cadrul asociaţiei desfăşoară ateliere de ceramică, de ţesături şi de arhitectură tradiţională împreună cu elevii săi. De aproximativ un an de zile face lucrări de ceramică cu motive şi modelaje specifice culturii Cucuteni.

“Eu am predat la Clubul Copiilor fotografie, iar înainte am predat matematică şi am făcut şi mozaic decorativ. Acum vreau să încerc  să lucrez cu ceramică şi să fac ţeşut. Meşteşugurile nu au fost neapărat transmise din familie. În şcoală am făcut aeromodelism şi a fost uşor să lucrez cu lemnul. Îmi doresc ca pe viitor să realizez machete de lemn”, spune meşterul.

Cu ajutorul unei fundaţii, Augustin Nistor a obţinut o finanţare pentru a-şi începe propria afacere şi anume sculptatul lemnului. A primit 6000 lei, bani din care acesta şi-a achiziţionat utilajele necesare lucrului cu lemnul.

“Chiar e greu. Merge încet, sunt probleme cu finanţarea”, a răspuns bărbatul întrebat cât de uşor este să practici această meserie.

“Sunt o mulţime de copii din sat care vin să lucreze cu mine. Unii vin de la şcoală direct la mine. Deocamdată, nu producem aşa de mult ca să vindem şi să avem comenzi. Vreau să învăţ cum să îmi vând produsele. Dacă ai comenzi, poţi să te dezvolţi”, spune Augustin Nistor.

O surpriză plăcută din domeniul artizanatului vine de la o tânără de 30 de ani. Maria Popa este din Băişoara şi face costume populare pentru copii, feţe de masă, preşuri şi prosoape. Are propria sa asociaţie.

“Săptămâna trecută am amenajat atelierul şi urmează să începem lucrul. Am făcut un curs de ţesătorie care mi-a trezit interesul. Lucrurile astea le mai făceam şi cand trăiau bunicii şi ne mai dădeau de lucru. Eu şi cu încă o fată suntem membri fondatori şi meşteşugari sunt alte femei de la care vrem şi noi să învăţăm să facem tot felul de lucruri. Ştim să croşetăm, să coasem şi să ţeşem. Nu avem experienţă aşa mare. E greu, dar dacă îţi place ce faci, o să continui. Mie chiar mi-a plăcut şi mi-a adus aminte de copilărie. Şi am zis că ar fi păcăt după cât au lucrat bunicii noştri să renunţăm. Cred că bunica mea ar fi mândră să mă vadă ducând munca ei mai departe. Mama mea a meşteşugit şi ea, dar nu a mai lucrat de 30 de ani. Daca nu simţi atracţia şi dragostea pentru ce faci, nu cred ca are rost să mai faci”, recunoaşte Maria.

Întrebată în cât timp realizează un preş, Maria a spus că îl face în vreo 2-3 zile, dar depinde în funcţie de modelul pe care vrei să-l efectuezi.

Copiii ar trebui şi ei orientaţi spre tradiţie, dar acest lucru nu se poate realiza tocmai uşor.        

“Nu poţi forţa pe nimeni. Tinerii nu sunt atraşi de arta meşteşugurilor”, a mai adăugat femeia.

Aproximativ 180 de meşteşugari au câştigat câte un premiu de 10.000 lei, pentru a-şi pune afacerea în mişcare.

“Trebuie să existe tradiţia acolo, să fie vie. Aceste ateliere oferă un spaţiu unde oamenii lucrează. La o doamnă care ţesea la Sănduleşti, au venit copii foarte mulţi. Voiau să înveţe. Trebuie să intre în contact cu lucrurile tradiţionale. Copiii au venit nechemaţi, zicând «Vrem şi noi să învăţăm»! Le-ar plăcea, dar trebuie să aibă unde şi cine să-i înveţe. Pot face legal cursuri de formare pentru tineri şi pentru adulţi”, a spus Claudia Tokacs, din cadrul World Vision România.

Ea spune că prin proiectul “Made in rural” s-a urmărit revitalizarea tradiţiilor populare în mediul rural şi stimularea  micilor antreprenori.

„Revitalizarea meşteşugurilor este realmente o soluţie, omul poate nu doar să trăiască din meşteşuguri, dar să-şi completeze veniturile. Am avut cursuri de formare în ţesătorie manuală şi cursuri de competenţă anteprenorială sau lucrători în turism pentru cei care locuiesc în zone pitoreşti, şi poate la un moment dat o casă o vor transforma într-o pensiune locală”, a mai spus Tokacs.

La Muzeul Etnografic al Transilvaniei Cluj a fost lansată în urmă cu două zile prima Reţea Naţională a Meşteşugarilor Rurali cu scopul de a promova meşteşugurile populare în mediul rural.

Articol scris de Eliza Nuţu, studentă la Jurnalism, FSPAC-UBB, anul II