Jens Stoltenberg preia miercuri conducerea NATO, având de înfruntat provocarea rusă

Stoltenberg, în vârstă de 55 de ani, îi va succeda danezului Anders Fogh Rasmussen, al cărui discurs dur împotriva Rusiei de la începutul crizei ucrainene a contribuit la schiţarea imaginii unei Alianţei care revine la originile ei, apărarea colectivă în faţa Rusiei amintind de Războiul Rece.

În urmă cu un an, Alianţa Nord-Atlantică îşi căuta o nouă raţiune de a fi în apropierea retragerii soldaţilor săi din Afganistan, unde au luptat timp de 13 ani fără succes în eradicarea talibanilor şi fără a permite instalarea unui regim stabil.

"Dar tocmai am traversat un an de turbulenţe", a observat ambasadorul Estoniei la NATO, Lauri Lepik, citând atitudinea Rusiei care a anexat Crimeea la începutul lui martie, apoi a trimis trupe să lupte alături de separatişti în estul Ucrainei, şi emergenţa islamiştilor ultraviolenţi în Irak şi Siria.

În acest context, baza structurală a bugetelor apărării "face ţările NATO subdotate pentru a disuada cu adevărat Rusia în estul Europei, în timp ce se confruntă cu tulburări tot mai mari în Africa de Nord şi Orientul Mijlociu", subliniază Alexandra de Hoop Scheffer, de la institutul american German Marshall Fund.

Cei 28 de lideri aliaţi au decis la începutul lui septembrie, în cadrul summitului din Ţara Galilor, să doteze NATO cu un "plan de reacţie" care să permită mobilizarea de trupe în câteva zile în caz de agresiune, de consolidare a bazelor din Ţările Baltice şi Polonia şi de a asigura o "prezenţă continuă" a aliaţilor în est organizând rotaţia trupelor şi prepoziţionând arme şi echipamente, informează Mediafax.

Ei au promis, de asemenea, să sporească cheltuielile militare la 2 la sută din PIB în zece ani, răspunzând unei cereri a Statelor Unite, în timp ce Washingtonul finanţează trei sferturi din bugetul NATO.

"Noul secretar general va trebui să se concentreze pe punerea în aplicare a acestor alegeri", apreciază Jan Techau, directorul institutului Carnegie Europe. Dar creşterea cheltuielilor "va fi foarte dificil" de obţinut din partea aliaţilor, apreciază el. "Va trebui jucat un joc politic cu tact. Dacă Stoltenberg reuşeşte acest lucru, va fi un real succes".

Planul de reacţie va fi un test de credibilitate pentru NATO. "Acesta va fi urmărit îndeaproape. Va trebui să funcţioneze pe o perioadă lungă, nu doar un an sau doi", subliniază Techau.

Dar dincolo de aceasta, "o abordare pragamatică şi prudentă cu privire la viitorul Ucrainei" este necesară pentru "păstrarea posibilităţii de cooperare cu Rusia pe termen lung" pe subiecte precum terorismul, conflictul din Siria, proliferarea nucleară, Afganistanul, subliniază De Hoop Scheffer.

Principala provocare a NATO va fi găsirea tonului potrivit pentru a se adresa Rusiei, acuzată că desfăşoară un "război hibrid" în Ucraina, care combină o intervenţie militară neasumată (forţe speciale şi trupe la sol, trimiterea de arme rebelilor), o propagandă antioccidentală virulentă, o alternanţă de şantaj şi concesii şi atacuri informatice.

"Stoltenberg ştie să le vorbească ruşilor", apreciază un diplomat la Bruxelles. "Norvegienii au frontieră comună cu Rusia, ei sunt obişnuiţi să trateze cu marele vecin rus şi o fac cu o anumită filozofie, ceea ce este mai degrabă util în circumstanţele actuale", consideră el, în timp ce retorica "Robocop" a lui Rasmussen "este posibil să fi făcut jocul" Moscovei.

În aprilie, orice cooperare militară şi civilă între NATO şi Rusia a fost întreruptă, iar Consiliul NATO-Rusia, un organism de consultare politică creat în 2002, "este în comă profundă", a recunoscut un oficial de rang înalt al NATO, Timo Koster. "Nu vom putea trezi pacientul" pentru moment, "dar punctul nostru de vedere este că va trebui să păstrăm canalul politic deschis".