Implant dentar unic în lume inventat de doi clujeni

Medicul stomatolog Manea Avram și profesorul Dumitru Pop de la Departamentul de Ingineria Sistemelor Mecanice al Universității Tehnice Cluj-Napoca au reușit ca, printr-o colaborare care depășește granițele unei singure științe, să ajungă la o soluție cerută de multă vreme de literatura de specialitate din domeniul medicinii dentare, potrivit Agerpres.

Lucrarea celor doi se numește 'Implant dentar experimental care reproduce mobilitatea fiziologică a dinților' și este rezultatul unei munci asidue care durează din 2011 și va continua și pe viitor. Cei doi cercetători au explicat că ideea nu este nouă și că în lume au existat și alte încercări de punere în practică a acestei idei, dar că nu se cunosc alte modele de implanturi cu mobilitate asemănătoare celei fiziologice care să fie valabile.

Avram Manea, care are 27 de ani, a fost preocupat încă de pe vremea când era student de o problemă specifică implantului dentar, pe care profesorii o semnalau în cadrul cursurilor. Practic, dintele natural are în jurul rădăcinii un spațiu insesizabil de mic care este foarte important deoarece amortizează presiunea care apare în timpul mestecării alimentelor. Fără acest spațiu, care este de ordinul micronilor, dintele s-ar putea distruge sau rupe mult mai ușor.

'Dinții nu sunt prinși în os. Între dinte și os există un spațiu de ordinul zecilor de microni în care el se mișcă și este un aspect important pentru că, în acest fel, se amortizează forțele aplicate dinților, de diferite intensități. Noul implant protejează osul înconjurător prin amortizarea forțelor masticatorii, permite utilizarea dinților naturali și implantelor ca stâlpi într-o lucrare protetică fixă comună', a explicat Avram Manea.

Medicul stomatolog a precizat că încă din școală a învățat că implanturile dentare au acest neajuns că nu pot reproduce spațiul acela natural care amortizează presiunea pe care omul o pune pe dinți, prin mișcarea maxilarului și a mandibulei. Lipsa acestei mobilități naturale este una dintre cauzele deteriorării implanturilor.

'Imaginați-vă că avem un stâlp introdus în beton și asupra lui lucrează o forță înclinată față de ax. Stâlpul tinde să se încovoaie sau să se rupă și exercită apăsări asupra zonei în care este încastrat. Așa se întâmplă și cu acest implant. Dacă nu ar exista mobilitatea, s-ar deteriora osul', a explicat profesorul Dumitru Pop.

În plus, pentru că de la o vârstă încolo oamenii pierd mai mult de un dinte, apare și complicația alegerii tratamentului cel mai potrivit. Medicul a explicat că acolo unde există deja un implant, dacă între acesta și un alt dinte trebuie executată o lucrare, apar probleme pentru că implantul este fix, iar dintele prezintă un anumit grad de mobilitate naturală.

'Ideea era că în literatura de specialitate se spune clar că nu este în regulă să pui o punte. Deci ai un dinte natural, un implant și un spațiu între ele, pe care să îl umpli, să pui o punte între ele două. Pentru că dintele fiind mobil și implantul fiind fixat în os, apar probleme. Dacă avem un implant care se apropie de mobilitatea unui dinte, problema se rezolvă. Este vorba despre necesitatea obținerii unei mobilități a implantului, ceea ce este mai bine pentru pacient', a spus medicul stomatolog.

Implantul inventat de cei doi clujeni este foarte asemănător ca aspect exterior și ca realizare — fiind executat dintr-un aliaj specific de titan — dar are o altă structură interioară. Practic, prin utilizarea unei noi scheme, dar și a unui material elastic, implantul capătă o mobilitate fiziologică.

'Mobilitatea se realizează prin introducerea între așa numitul corp exterior și corpul interior a unui material elastic care prin elasticitatea lui asigură posibilitatea dintelui de a se mișca longitudinal, prin comprimarea acestui material elastic, dar și lateral', a explicat profesorul Dumitru Pop, cel care a pus în practică soluția tehnică gândită împreună cu medicul.

Un alt fapt interesant în colaborarea celor doi oameni de știință clujeni este faptul că îi desparte aproape o jumătate de secol de viață. Dacă Avram Manea este, la cei 27 de ani ai săi, medic rezident, Dumitru Pop are o vârstă care, deși compusă din aceleași cifre, este mult mai mare, respectiv 72 de ani.

Ei spun că secretului bunei lor colaborări și înțelegeri, în pofida faptului că provin din domenii diferite și că au vârste diferite, constă în faptul că se cunosc de foarte mulți ani, profesorul Dumitru Pop fiind un prieten de familie al părinților lui Avram Manea.

'Este o chestie interesantă că două persoane de vârste diferite, de profesii diferite, pot să lucreze și să ducă la îndeplinire un proiect important. Îl cunosc de când era foarte mic, pentru că tatăl lui mi-a fost student, a fost unul eminent, iar bunicul lui lucrase în Politehnică. În momentul când medicul a venit cu această idee și tatăl lui m-a întrebat dacă pot să arunc un ochi—era inițial vorba de un șurub, iar eu sunt la Facultatea de Mecanică și lucrez cu șuruburi — am făcut-o. Așa că toate acestea ne-au adus împreună', a povestit profesorul.

Cei doi au lucrat extrem de mult la invenția lor, varianta finală a implantului fiind cea de-a șaptea. Implantul are un diametru care poate merge de la 3 până la 5,5 mm și o lungime care poate fi de 8 până la 12 mm, în funcție de mărimea cerută de fiziologia fiecărui pacient în parte.

Invenția a fost înregistrată, brevetată și chiar premiată, însă momentul punerii sale pe piață nu este atât de aproape. Ca în cazul oricărei soluții destinate utilizării la scară largă de către oameni, mai trebuie realizate cercetări destul de costisitoare, care vor mai dura câțiva ani de zile. Medicul Avram Manea se bazează în special pe granturile acordate pentru cercetare științifică pe care le-ar putea câștiga, pentru a-și duce misiunea la bun sfârșit.