DOCUMENTAR: Sărbătoarea Crăciunului la români

La această sărbătoare sfântă, toți creștinii își reîmprospătează sufletul cu amintirile copilăriei, revenindu-le în minte zăpezile bogate și prevestitoare de rod îmbelșugat, colindele și clinchetele de clopoței, mirosul proaspăt de brad, dar și de cozonaci, nerăbdarea așteptării darurilor sub pomul de Crăciun, toate acestea creând o atmosferă de basm, liniște sufletească și iubire.

Crăciun, un personaj cu trăsături bivalente

În cultura românească, Crăciun este un personaj cu trăsături bivalente: are puteri miraculoase, specifice zeilor și eroilor din basme, dar și calități și defecte specifice oamenilor. Ca persoană profană, este un om bătrân, un păstor bătrân cu barba de omăt, vecin cu Moș Ajun, fratele său mai mic. Sub influența creștinismului, Crăciun apare și ca figură apocrifă: s-a născut înaintea tuturor sfinților, este mai mare peste ciobanii din satul în care s-a născut Hristos și altele.

Legendele nașterii Domnului zugrăvesc peisajul etnografic al unui sat pastoral unde trăia Moș Crăciun și avea case mari, grajduri, coșare și târle pentru vite. Pe neașteptate, în acest sat liniștit sosește o femeie necunoscută care, simțind că i-a venit vremea să nască, bate la poarta casei lui Moș Ajun și îi cere găzduire. Motivând că este om sărac, acesta o trimite la fratele său bogat, Moș Crăciun. Acesta, fără să știe că femeia este Maica Domnului, nu o primește sau o trimite să nască în grajdul vitelor.

Crăciuneasa ajută străina să nască, faptă pedepsită de Crăciun cu tăierea mâinilor din coate. Când Moș Crăciun află că în grajdul său s-a născut Domnul Iisus, se căiește și cere iertare lui Dumnezeu devenind primul creștin; sfântul cel mai bătrân; soțul femeii care a moșit-o pe Maria.

La apariția creștinismului, Crăciun era un zeu atât de venerat încât nu a putut fi exclus cu desăvârșire din Calendarul Popular și din conștiința oamenilor care adoptaseră credința în Hristos. Prin tot ceea ce face, Crăciunul se opune sau împiedică nașterea pruncului Iisus întrucât venirea Lui presupune mai întâi plecarea (moartea) Moșului, tradițiile contemporane despre Moșul darnic și bun, încărcat cu daruri multe, fiind influențe livrești pătrunse în cultura populară. De Crăciun au loc o serie de practici atestate în toate zonele țării, care au în centrul lor colindele și mesele rituale.

Crăciunul mai este numit și sărbătoarea familiei; este ocazia când toți se reunesc, părinți, copii, nepoți își fac daruri, se bucură de clipele petrecute împreună în jurul mesei, cu credința că prin cinstirea cum se cuvine a sărbătorilor vor avea un an mai bogat.

Obiceiuri și superstiții de Crăciun

În dimineața de Crăciun, femeile pun un ban de metal și o nucă în apa în care se spală pentru a fi frumoase și bogate. Dacă faci baie în ziua de Crăciun, vei rămâne curat tot anul. Aduce ghinion să porți pantofi noi de Crăciun.

Dacă este cer senin de Crăciun va fi un an roditor, iar dacă bate vântul, acesta va aduce ghinion.

Ciobanii așează sub pragul casei un drob de sare învelit, pe care îl lasă în acel loc până în aprilie, la "Alesul oilor". Atunci îl scot, îl macină și, amestecat cu tărâțe, îl dau oilor, pentru ca turma să sporească.

În noaptea de Crăciun pe masă se pune un colăcel, în care se înfige un cuțit. Masa trebuie să rămână întinsă toată noaptea, iar cine are cămin lasă focul aprins.

De Crăciun, pâinea se așează sub masă, ca să atragă norocul, iar sub fața de masă se pune pleava de grâu, pentru belșug. Până la Crăciun, toată lumea trebuie să se împace cu dușmanii.

O superstiție spune că pentru a fi protejat de deochi și de farmece, se pun în cele patru colțuri ale mesei usturoi și semințe de mac.

Ca să le vină pețitori, din Ajunul Crăciunului și până la Iordan (Bobotează), fetele mătură casa de la prag înspre răsărit. În aceste două săptămâni este bine ca fetele mari să nu dea gunoiul afară din casă.

În unele legende, se spune că unul dintre animalele alese de Maica Domnului este broasca. Aceasta a fost cea care a vestit Sfânta Naștere. Drept urmare, trupul broaștei nu putrezește, ci se usucă, nefiind mâncat de viermi. Se consideră că cine omoară o broască face un mare păcat.

În Ajun, fetele pot face vrăji ca să își afle ursitul. Fata trebuie să postească toată ziua. Seara, prima îmbucătură luată în gură trebuie să o pună în brâu, iar când se duce la culcare trebuie să întindă brâul pe jos și să facă trei mătănii peste el. Noaptea își va visa ursitul.

Tradiția spune că de Crăciun se deschide cerul și este văzut, de către cei buni, Dumnezeu stând cu sfinții și îngerii la masă. Copiii născuți de Crăciun sau de Anul Nou sunt norocoși.

Bradul de Crăciun

Pomii au fost un simbol al vieții cu mult înainte de creștinism. În cea mai scurtă zi a anului, în decembrie, egiptenii antici duceau în casele lor ramuri verzi de palmier, care simbolizau triumfului vieții asupra morții.

În aceeași perioadă a anului, preoții druizi serbau solstițiul de iarnă decorând stejarii cu mere aurii.

Până în secolul XII, pomii de Crăciun erau atârnați de tavan ca un simbol al creștinătății.

Mai târziu, în Evul Mediu, în luna decembrie, în copaci erau atârnate mere roșii. Acestea erau un simbol al lui Adam și al Evei (alungați din Paradis din cauza unui măr), iar pomii erau numiți Copacii Paradisului.

Prima referire la un brad decorat pentru Crăciun apare la Riga, în Lituania, în 1510. În 1521, prințesa Helene de Mecklembourg a împodobit primul brad de Crăciun din Paris după căsătoria cu ducele de Orleans.

Crăciunița, floarea iernii

Crăciunița (Schlumbergera) este o varietate formată prin încrucișarea mai multor specii sălbatice de cactuși. Este numită și ''Crăciunița'' și este un cactus originar din Brazilia, ce devine foarte decorativ iarna.

Este cultivată pentru frumusețea florilor sale care apar de obicei în preajma Crăciunului. Planta înflorește numai dacă timp de câteva luni înainte de iarnă nu i se schimbă amplasarea. De aceea se mai numește și ''Nu mă deranja''.

Documentar preluat de pe Agerpres.