INTERVIU Philippe Gustin: E păcat ca parteneriatul dintre Franța și România să fie redus la problema Schengen și romi

El a afirmat, într-un interviu acordat Agerpres, că declarațiile politicienilor francezi din ultimele săptămâni în legătură cu o posibilă amânare a aderării țării noastre la Schengen trebuie citite în cheia alegerilor municipale din Franța.

În plus, a mai precizat Philippe Gustin, relațiile politice și economice dintre cele două țări, așa cum sunt reglementate și de parteneriatul strategic existent, nu ar trebui să fie influențate doar de cele două teme actuale de dezbatere: Schengen și romi.

Reporter: E un subiect despre care se vorbește mult în ultimele săptămâni — dosarul Schengen. Au fost declarații ale politicienilor din Franța. Declarațiile făcute de primul-ministru, de ministrul de Interne reprezintă poziția oficială a Franței?

Philippe Gustin: Cred că trebuie să spunem foarte clar, de la început, ce este Schengen. Mulți vorbesc despre asta fără să știe despre ce e vorba. În plus, se amestecă multe aspecte. Schengen este o chestiune tehnică, care, în timp, a devenit o chestiune politică — o chestiune de politică internă aici, în România, și în mare parte din statele europene, mai ales când se apropie alegeri. Azi, pentru România, să nu fie în Schengen înseamnă, concret, că cei care merg într-un stat membru Schengen sunt nevoiți să stea să le fie controlate pașapoartele. Asta înseamnă apartenența la Schengen. Decizia în ceea ce privește intrarea în spațiul Schengen pentru România, dar și Bulgaria (vă reamintesc că cele două state sunt legate) va fi luată într-un Consiliu la care vor participa toate statele membre. Iar decizia va fi colegială. Cred că azi este urgent să așteptăm această decizie colegială și e și mai important să nu amestecăm lucrurile. Să nu facem un amalgam între această chestiune tehnică, ce privește libera circulație, un drept care vine din calitatea de stat membru al UE, și în fine, un ultim aspect care e legat de toate acestea este dreptul de muncă — ce va fi acordat pentru muncitorii români în alte state membre ale UE, și în Franța, de la 1 ianuarie 2014.

Reporter: Acum spunem: spațiul Schengen presupune respectarea unor reguli, să vedem dacă România respectă aceste reguli. Iar premierul, când a venit la București, a spus "România este pregătită". De unde vine schimbarea de ton?

Philippe Gustin: Nu e vorba de o schimbare de ton. Cred, repet, că e important să vedem cum arată situația în momentul în care va fi luată decizia de aderare. Această decizie va fi luată la Consiliul JAI, de o manieră colegială. Cred că nu trebuie să transformăm chestiunea într-una franco-română, mai sunt și alte state care trebuie să se pronunțe...

Reporter: Dar Franța are un parteneriat strategic cu România...

Philippe Gustin: Da, dar România are parteneriate strategice și cu alte state. E drept că în parteneriatul strategic scrie că Franța va fi alături de România în drumul său spre Schengen. Și asta facem, situația nu s-a schimbat. Și cred că este în interesul tuturor să renunțăm la pasiunea cu care am intrat în această dezbatere, să revenim la chestiuni tehnice, să aducem toate elementele în discuție, așa cum se va întâmpla în ziua în care va fi luată decizia.

Reporter: S-a vorbit mult în ultimele săptămâni și despre situația romilor, chestiune aflată pe agenda comună a României și a Franței. Există o cooperare — polițiști români care au mers în Franța... funcționează cooperarea în legătură cu acest subiect?

Philippe Gustin: În primul rând cred că e vorba de un subiect care trebuie tratat cu multă modestie. Dacă ar fi existat o soluție-minune cred că problema ar fi fost rezolvată, sunt multe persoane inteligente pe lume. E o problematică europeană, care nu mai este doar obiectul unei cooperări între Franța și România și e o chestiune care ar trebui privită dintr-o perspectivă globală. Concret, adevăratul subiect e că în România chestiunea romilor se pune la modul următor: românilor le e greu să accepte că romii sunt români, dar și romilor le e greu să accepte că sunt români. E o problemă care ține de traiul comun a două comunități care se ignoră sau se resping una pe cealaltă. Din punct de vedere juridic, o spun mereu, România a pus în aplicare un arsenal legislativ de discriminare pozitivă: aveți locuri rezervate în școli, în universități pentru romi. Dar, după cum bine se vede, nu e de ajuns. Mentalitățile trebuie să evolueze. Este și scopul politicii bilaterale pe care o aplicăm. Această politică trebuie să aibă în vedere două aspecte: pe de o parte, sunt aceste politici de incluziune care trebuie aplicate aici, în România, și în Franța pentru cei care vor să rămână pe teritoriul francez. Dar să nu ne mai ascundem cu capul în nisip și să recunoaștem că există o problemă cu aceste populații când nu respectă legea. Franța are o lungă tradiție de imigrație, spre deosebire de România, care e mai degrabă o sursă de emigrație. Franța a primit întotdeauna străini pe teritoriul ei și ceea ce așteaptă de la cei pe care îi primește este ca aceștia să respecte legea. De ce aceste persoane nu respectă legea franceză? Să spunem adevărul, o mare parte dintre ele sunt victime ale traficanților de ființe umane. Sunt exploatate pentru cerșit sau prostituție. Ajungem la cel de-al doilea aspect al cooperării, care este excelentă: în Franța sunt în permanență 17 polițiști români, alți 25 vin în perioadele estivale. Asta ne-a permis un salt calitativ excepțional în ceea ce privește identificarea acestor rețele. Trebuie acum să mergem până la capăt cu aceste măsuri, să destructurăm aceste rețele, pentru ca persoanele care le-au căzut victime să-și decidă singure soarta.

Reporter: Ce spun investitorii francezi despre ce se întâmplă?

Philippe Gustin: Ceea ce nu vor investitorii francezi este să existe momente de tensiune între cele două țări și să nu se ajungă ca de aici să fie afectate toate celelalte aspecte care apar în parteneriatul strategic. Relațiile economice între Franța și România sunt foarte bune, sunt în avantajul Franței și al României. Dau mereu acest exemplu: Dacia-Renault înseamnă 3% din PIB-ul României. E cel mai mare exportator al României. Majoritatea marilor companii franceze care sunt aici sunt pe primele locuri în sectoarele lor de activitate. Cred că aceste lucruri pozitive trebuie scoase în față când vorbim de parteneriatul strategic și să le dezvoltăm, pentru că România are un interes în acest sens, pentru că Franța are un interes, e un joc, în cele din urmă, cu ambele părți în câștig. Aceasta este de fapt baza parteneriatului strategic. Repet: ar fi păcat să reducem parteneriatul strategic la chestiunea Schengen sau doar la situația romilor.

Reporter: Din acest punct de vedere, regionalizarea pe care vrea să o aplice Guvernul e văzută ca un avantaj, deschide perspective pentru investitorii francezi?

Philippe Gustin: Cred că, la modul general, ceea ce-i interesează pe investitori este să fie nevoiți să vorbească cu cât mai puțini interlocutori cu putință. Știți că aproape am făcut turul României și când mă întâlnesc cu prefecții, cu primarii, cu președinții de Consilii Județene le explic mereu că dacă vor să atragă investitori trebuie ca totul să funcționeze ca un ghișeu unic. Când faci o investiție, mai ales când faci o investiție într-o țară străină, pe care nu o cunoști prea bine, când nu-i știi limba și toate prevederile legale aplicabile, e foarte important să vorbești cu o singură persoană care să te ajute. În acest context, da, regionalizarea ar putea fi o cale de a evita cazurile în care trebuie să vorbești cu foarte mulți oameni. Mă gândesc îndeosebi la chestiunile care țin de infrastructură: o șosea, o autostradă traversează de multe ori mai multe județe. Aceste investiții, știți bine, sunt capitale pentru România de mâine. Trebuie văzut cum e mai bine: să vorbești cu fiecare președinte de Consiliu Județean, cu reprezentantul fiecărui oraș traversat de autostradă sau e mai bine să vorbești cu șeful unei regiuni care va avea toate pârghiile? Din punctul meu de vedere, cred că cea de-a doua soluție este mai bună. Iată unul dintre elementele care ar putea pleda pentru regionalizare.

Reporter: Ați vizitat multe județe. Ați fost la Cluj recent și v-ați întâlnit cu studenții. În România numărul celor care studiază franceza este în scădere. Mai joacă vreun rol francofonia în învățământ?

Philippe Gustin: Nu sunt de acord că sunt din ce în ce mai puțini. Eu cred că nu au fost niciodată atât de mulți să învețe franceza în România așa cum se întâmplă acum. Doar că se învață diferit. Acum 50-60 de ani, chiar acum 23 de ani, învățarea limbii franceze pentru un tânăr însemna și descoperirea unei culturi. Adică învățau franceza ca să poată citi Hugo sau Balzac. Franceza era într-o poziție, să nu zic de monopol, dar aproape, pentru că engleza era foarte puțin cunoscută în România. Acum această concurență există. Trebuie să recunoaștem. Românii au un spectru lingvistic care le permite să învețe mai multe limbi străine. Sper ca printre acestea să se numere și franceza. Vă mai spun că azi 40% dintre elevi învață limba franceză. E mult. E bine.

Reporter: E mai puțin ca înainte...

Philippe Gustin: Nu sunt sigur. Ceea ce văd însă, când vorbesc cu tinerii pe stradă, primul reflex este să-mi răspundă în engleză. Dacă insist și pun întrebarea din nou în română și spun că prefer să vorbim în română sau franceză, dacă știu, descopăr că știu adesea și un pic de franceză. Dar primul reflex, când văd un străin, este să apeleze la acest esperanto minimalist care este astăzi engleza și care îți permite să comunici aproape peste tot în lume. Dar mai este încă loc pentru franceză și cred că francofonia este un atu pentru România. Pentru că e vorba de o limbă, de valori, și este și un atu pe piețele externe. De-a lungul anilor, în jur de 50.000 de tineri din Africa au studiat în România. Astăzi nu mai sunt chiar tineri, dar această "resursă" este extrem de importantă pentru România pe continentul african. Eu întâlnesc tot timpul tineri africani care au învățat limba română aici. Această carte a francofoniei permite ca, pe continentul african, care este continentul viitorului, România să joace o carte economică, lingvistică, culturală, de valori de asemenea. Cred că este un atu pentru România, iar România este singura țară din zonă care are acest atu.