Actualitate
Enrico Letta a depus jurământul ca nou şef al Guvernului italian
Creştin-democratul de stânga Enrico Letta a depus duminică jurământul la Palatul Quirinal, sediul preşedinţiei, în calitate de nou şef al Guvernului italian, urmat de toţi miniştrii săi.
Letta, însărcinat miercuri de către preşedintele Giorgio Napolitano să formeze un guvern, acceptând în mod oficial această funcţie sâmbătă, este primul care depune jurământul, pe Constituţie, după care depun jurământul fiecare dintre cei 21 de miniştri, în faţa preşedintelui italian.
Focuri de armă au fost trase duminică la prânz, rănind o persoană, în faţa Palatului Chigi, sediul Guvernului, la Roma, în momentul în care Guvernul Letta depunea jurământul la Palatul Quirinal, au anunţat agenţiile şi televiziunile italiene.
Potrivit agenţiei Ansa, rănitul este un carabinier, iar persoana care a tras asupra sa a fost arestată.
Cine este şeful noului Guvern italian
Un bărbat cu reputaţia unei persoane prudente, el este "foarte tânăr, potrivit standardelor italiene", a declarat miercuri pe un ton ironic preşedintele Republicii Giorgio Napolitano, în vârstă de 88 de ani, când l-a desemnat pentru preşedinţia Consiliului.
În contextul în care cetăţenii reclamă o înnoire în conducerea ţării, vârsta sa a jucat probabil un rol hotărâtor în opţiunea preşedintelui.
După ce a prestat jurământul, duminică, el a devenit unul dintre cei mai tineri premieri ai Uniunii Europene (UE).
Născut la Pisa (Toscana) pe 20 august 1966, Letta este licenţiat în ştiinţe politice şi drept internaţional la Universitatea Pisa. El şi-a petrecut o bună parte din coplărie împreună cu familia la Strasbourg, în estul Franţei.
Preşedinte al tinerilor democrat-creştini în perioada 1991-1995, el este numit ministru pentru Afaceri Europene în 1998 de fostul premier Massimo d'Alema, care îl va desemna, un an mai târziu, ministru al Industriei.
În 2004, este ales deputat în Parlamentul European (PE) din partea Măslinului (centru-stânga), iar în 2006 este numit secretar al Consiliului de Miniştri de către premierul Romano Prodi.
Ca o ironie, el îl înlocuieşte în acest post pe unchiul său, Gianni Letta, un om de încredere şi un consilier puternic al lui Silvio Berlusconi, care tocmai este îndepărtat de la putere.
Enrico Letta este autorul a numeroase cărţi, inclusiv "Construirea unei catedrale, de ce Italia trebuie să înceapă să gândească la scară mare".
Conservator, în planul moravurilor, foarte prudent în legătură cu reforme ca cea privind avortul, Enrico Letta este un catolic moderat.
Pe plan economic, el este tot moderat, promovând, de exemplu, liberalizarea serviciilor. La fel ca partidul său, el susţine fără rezerve Guvernul de tehnocraţi condus de către Mario Monti, care a impus Italiei o cură de austeritate.
În 2007, el nu reuşeşte să preia conducerea Partidului Democrat (PD), dar devine secretar adjunct, în 2009. În prezent, se află în prima linie, după demisia anunţată de secretarul general al PD Pier Luigi Bersani, care nu a reuşit să strângă rândurile partidului în urma alegerilor.
Chiar dacă nu şi-a reţinut niciodată criticile vizându-l pe Il Cavaliere, pe când acesta se afla la putere, înrudirea sa cu Gianni Letta ar putea să fie o punte între "statul major" al PD şi cel al Partidului Poporul Libertăţii (PdL). Aceste două formaţiuni, condamnate de-acum să se înţeleagă, s-au insultat timp de ani de zile, personalitatea lui Berlusconi declanşând pasiuni.
Definindu-se ca "postideologic", Enrico Letta declara într-un interviu, în 2007, că "generaţia mea nu a trăit prin anumite iluzii, ceea ce i-a permis să evite perioada de deziluzii". Modelele sale sunt sindicalistul polonez anticomunist Lech Walesa şi simbolul luptei împotriva apartheidului Nelson Mandela.
El afirmă că în primul său discurs politic a denunţat invazia sovietică în Afganistan, în cursul unei manifestaţii, pe când era student.
Căsătorit şi tată al trei copii, un fan Dire Straits care locuieşte în cartierul de lux Testaccio, la Roma, Enrico Letta a mărturisit de curând că ar fi vrut să fie ca Dylan Dog, un celebru erou al unor benzi desenate italiene, "inteligent şi curtat de femei".
Citeşte şi: