Tănase (RMGC): O să lăsăm totul verde

Va fi, într-adevăr, acest proiect, benefic pentru economia românească? Va fi transformată Roşia Montană într-o zonă turistică de renume la nivel internaţional? Ce va rămâne, de fapt, după ce investitorul canadian îşi va face bagajele şi va pleca din România, după 20 de ani de exploatare? Dragoş Tănase, directorul general al companiei Roşia Montană Gold Corporation (RMGC), a vorbit despre toate aceste aspecte într-un interviu acordat Agerpres.

Reporter: A trecut destul de mult timp de când RMGC a venit cu propunerea realizării proiectului minier de la Roşia Montană. În tot acest timp, au fost realizate investiţii de către companie, practic nişte bani cheltuiţi. Ce speranţe aveţi în avizarea definitivă şi pozitivă a proiectului?

Dragoş Tănase: E adevărat că a trecut destul de mult timp de când am propus proiectul. Dacă luăm doar evaluarea de mediu care a început în 2006, suntem în 2011, deci sunt cinci ani de la începuturile ei. Nu este normal ca un investitor din ţara asta, indiferent de domeniu, să fie ţinut într-o procedură de evaluare cinci ani. În mod normal, ar trebui să fie un răspuns, da sau nu, mult mai repede. În momentul de faţă, noi suntem optimişti. Noi credem că, la ora actuală, există o procedură în derulare, participăm la această procedură şi sperăm să terminăm cât de curând. Noi credem că am răspuns la toate întrebările adresate, am clarificat toate aspectele şi sperăm ca această procedură să se termine cât de curând, prin emiterea acordului de mediu.

Dar, legal, bănuiesc că există o marjă de timp în care se poate da un răspuns...

În procedura de la Ministerul Mediului se vorbeşte despre o singură şedinţă a Comitetului de Analiză Tehnică (CAT). Noi am avut până astăzi şase astfel de proceduri, dintre care patru în 2010. O a şaptea este programată în perioada următoare. E adevărat că pe unii paşi din procedură există termene, pe alţii nu. Şi vă dau un exemplu, pe consultarea privind impactul transfontier, atunci când trebuie să consulţi statele vecine pe proiecte mari. Din punctul nostru de vedere, ceea ce ne bucură pe noi, este că în momentul de faţă există un Comitet de Analiză Tehnică care lucrează pe procedură şi sperăm să se definitiveze.

Apropo de consultarea privind impactul transfontier. Până acum, dintre toate ţările vecine consultate, Ungaria este singura care doreşte monitorizarea îndeaproape a proiectului, ba chiar în unele cazuri şi-a exprimat dezacordul pentru derularea acestuia. De ce credeţi că numai Ungaria a făcut acest pas?

Problema Ungariei este că bazinul hidrografic vestic al României merge în Dunăre prin Ungaria şi atunci tot ceea ce facem noi în acest bazin teoretic, potenţial, poate să aibă un impact şi asupra vecinilor ungari. O altă problemă pe care a avut-o Ungaria a fost cu accidentul de la Baia Mare, care a creat o problemă acolo. Proiectul Roşia Montană, având o dimensiune mare, fiind cea mai mare mină de aur din Europa, a trezit interesul Ungariei, tocmai prin prisma acestor chestiuni. În practică, însă, noi am gândit proiectul până la un nivel de standard foarte ridicat. Standardul tehnic din proiect este, din foarte multe puncte de vedere, cel mai ridicat din industria minieră. De exemplu, barajul de pe Valea Cornei este unul dintre cele mai sigure baraje miniere din lume, iar, conform studiului de risc, acesta este de o mie de ori mai sigur decât orice alt baraj minier. Noi credem că prin dialog la nivel tehnic cu partea ungară am reuşit să clarificăm multe dintre problemele tehnice ale proiectului. De altfel, partea maghiară, în 2010, a spus foarte clar că a înţeles problematica tehnică a proiectului şi că ultima lor problemă este un dezastru cumulat la proiectul minier de la Roşia Montană în paralel cu cel dezvoltat de Deva Gold la Certej. Dacă se întâmplă un dezastru la Roşia Montană şi, în acelaşi timp, unul la Certej, Ungaria nu va fi afectată, a fost concluzia tehnică a specialiştilor. Acest aspect a fost inclus în documentaţie şi sperăm noi că am lămurit cu partea ungară acest lucru.

Evident că cei 400 de milioane de dolari investiţi până acum în diferite stadii, plus alte plăţi nu reprezintă o sumă mică. Există, însă, şi varianta ca acest proiect să nu se deruleze până la urmă... Cum se vor recupera banii investiţi până acum?

Ideea este în felul următor: noi nu vedem niciun motiv pentru care proiectul nu s-ar întâmpla. Este un proiect care respectă legea românească, respectă legile Uniunii Europene. Din punctul nostru de vedere, proiectul trebuie să meargă mai departe, atât timp cât respectă legea. Revenind la întrebarea dvs, evident că dacă te consulţi cu avocaţii, aceştia îţi pot da tot felul de scenarii şi de alternative la acest lucru. Una este, însă, discuţia teoretică cu avocaţii, alta este ipoteza practică de lucru a managementului unei companii. În plus, noi nu am dat la avocaţi teme de lucru ce s-ar întâmpla dacă nu o să meargă proiectul mai departe. Mulţi întreabă în România dacă să luăm decizia de a face proiectul minier de la Roşia Montană sau nu. Asta este o dezbatere falsă pentru că România a luat decizia să facă acest proiect, şi a luat decizia prin emiterea licenţei de exploatare. Legea minelor spune foarte clar că în momentul în care am un zăcământ în pământ, în momentul în care am un investitor, în momentul în care dau licenţa de exploatare, este momentul în care hotărăsc exploatarea acelei resurse. România a luat decizia să exploateze aurul de la Roşia Montană. În plus, în Legea minelor se spune foarte clar că autorităţile statului au obligaţia de a facilita investitorului accesul la perimetrul respectiv, prin PUZ-uri, autorizaţii, pentru exploatarea resursei respective. La momentul actual noi nu facem decât să respectăm legea şi facem o implementare a unei decizii luate deja.

Un recent sondaj de opinie dat publicităţii de Ecopolis arată că aproape 50% dintre politicienii români s-au declarat împotriva proiectului minier de la Roşia şi doar 18,4% au fost de acord. Cum vedeţi dvs. această atitudine în acest context economic nu tocmai prielnic pentru România?

E prima oară când aud de Ecopolis, dar îmi amintesc ca am văzut ceva din acest sondaj. Nu am înţeles metodologia cu care au lucrat şi nu ştiu dacă sondajul are o bază ştiinţifică. Din punctul meu de vedere este nerelevant. Sunt de părere că acest gen de sondaje este folosit ca instrumente de PR. La nivel naţional, publicul nu are experienţă în minerit. Sondajele de genul acesta cu o metodologie obscură, făcute la nivel naţional, sunt lovite din start de lipsa de legitimitate. Dacă facem mâine un sondaj şi întrebăm dacă lumea e de acord cu acidul sulfuric, peste 70-80% o să spună că nu, deşi acesta se găseşte în bateria de la maşină. Deci, din punctul nostru de vedere, genul acesta de puncte vedere nu sunt relevante. În general, consultările publice se fac cu comunităţile locale, iar noi, la Roşia Montană, Abrud, Câmpeni avem o astfel de comunitate formată din mineri, care ştiu despre ce vorbesc. O astfel de comunitate are competenţa de a analiza un proiect minier. La nivel naţional, publicul nu o să aibă decât beneficiile din proiect. Legitimitatea pronunţării asupra unui astfel de proiect aparţine comunităţii locale, nu publicului naţional. Această comunitate deja s-a pronunţat, în proporţie de 80-90%, vrând pornirea acestui proiect.

Nu demult, vicepreşedintele organizaţiei Eco-Civica, Dan Trifu, afirma că ecologizarea zonei Roşia Montană, după încheierea proiectului derulat de către RMGC, nu se poate face nici în 200 de ani, şi că planurile companiei post-lucrări sunt nişte minciuni, la fel şi faptul că RMGC a forat în zonă la o adâncime mult mai mare decât cea pentru care primise autorizaţie. Cum comentaţi aceste lucruri şi dacă ne puteţi spune concret ce se va întâmpla de fapt după ce mina îşi va încheia activitatea?

Sunt nişte afirmaţii tendenţioase, aş spune din start. E o afirmaţie care e făcută fără o documentare în prealabil şi fără ştiinţa domeniului. Vorbim, deci, despre afirmaţii false, eronate. Asta este una dintre problemele opoziţiei. Aruncă în aer tot felul de minciuni despre proiect tocmai pentru a crea aparenţa unui proiect dubios, care nu respectă legea. Vreau să spun din start că acolo o să lăsăm totul verde, nu o să ştii că a fost o mină, faţă de situaţia de azi când vorbim despre un dezastru ecologic. Dacă eşti un ecologist adevărat ar trebui să te preocupe dezastrul ecologic de azi de la Roşia Montană şi pentru care toate aceste organizaţii nu vin cu nicio soluţie. Avem ape acide, avem o carieră nereabilitată, sunt 18 halde de steril în zonă, deci e o problemă de mediu astăzi, despre toate aceste organizaţii ecologice nu vorbesc şi n-au soluţii. Noi propunem o exploataţie minieră suprapusă peste vechea mină de stat, dar lăsăm totul verde. Cele patru cariere deschise vor fi reabilitate, una dintre ele va fi un lac, iar restul vor fi reumplute cu pământ şi revegetate. Iazul de decantare va fi complet acoperit, iar platoul iazului de decantare va fi complet revegetat. Programul de reabilitare ecologică începe din anul 5 de exploatare. Acest proiect va aduce beneficii de mediu, două dintre ele fiind imediate. Primul beneficiu va fi curăţarea apelor acide din zonă, iar al doilea programul de reîmpădurire. Noi, înainte să pornim proiectul, trebuie să plantăm o mie de hectare. Prin proiect despădurim 250 de hectare.

Cum se prezintă situaţia la ora actuală a persoanelor care locuiesc deja în cartierul de vile de lângă Alba Iulia?

La ora actuală, monitorizăm comunitatea care a ales să se mute la Alba Iulia. Principiul pe care îl urmărim este foarte simplu: urmărim ca viaţa omului care a plecat dintr-un loc şi a ajuns într-altul să aibă o calitate superioară. În noul cartier locuiesc acum în jur de 124 de familii. Toţi copiii din acele familii merg la şcoală, sunt transportaţi în fiecare zi către locurile unde învaţă, toţi cei de acolo au un loc de muncă.

Piaţa aurului este în continuă creştere. În urmă cu ceva timp ne spuneaţi că preţul aurului şi argintului va continua să crească pe fondul tendinţelor inflaţioniste din marile economii. Pe de altă parte, România poate câştiga de pe urma proiectului RMGC de la Roşia Montană. În acest sens, nu credeţi că lucrurile ar trebuie să se mişte mai repede, în aşa fel încât România urmând să devină şi primul producător de aur din Europa?

România câştigă azi dintr-un proiect neînceput prin faptul că noi avem 350 de angajaţi. Am calculat că în anul 3 sau anul 4 după ce demarăm proiectul, impactul în PIB va fi de 0,83%, inclusiv efectele indirecte, ceea ce este extraordinar numai dintr-un singur proiect. Cred că trebuie să ne grăbim ca ţară pentru acum n-avem autostrăzi, n-avem şcoli, n-avem spitale. România e o ţară care trebuie reconstruită, modernizată, iar pentru asta îţi trebuie bani pe termen lung. Trebuie să avem nişte surse de dezvoltare importante, iar industria minieră are acest potenţial.