Rectorul UBB: Universitatea – „țara noastră cea mică”

Rectorul Universităţii Babeş-Bolyai (UBB), acad. prof. univ. dr. Ioan Aurel Pop, a evidenţiat ieri în discursul rostit în Aula Magna, la deschiderea anului de studiu 2012-2013, că întreg corpul profesoral al instituţiei clujene de învăţământ superior doreşte ca „noul an universitar să se deruleze sub semnul tradiţiei şi excelenţei”.

„Universitatea are nevoie permanentă de dinamism, de schimbare, de adaptare, în acord cu evoluţia lumii şi a ţării. Fiind o comunitate, universitatea noastră se sprijină pe coeziunea tuturor membrilor săi, sub semnul interculturalismului, al multilingvismului, al diversităţii spirituale. Or, această coeziune nu vine de la sine, ci se construieşte cu eforturi, ivite din dăruire, din pasiune, din raţiune şi din foarte multă iubire”, a arătat universitarul clujean.

El a subliniat că se adresează cu precădere studenţilor din primul an de studiu. Amintind versul lui Mihai Eminescu, din „Scrisoarea III” - „iubirea de moşie e un zid” - , prof. univ. dr. Ioan Aurel Pop a afirmat că „moşia, înainte de a fi ţara cea mare, patria tuturor, este ţara cea mică”, iar ţăranul o apăra, aşa precum a fost la Rovine, la chemarea lui Mircea cel Bătrân. Însă atunci moşia i-a fost răpită, „el nu a mai putut apăra nici moşia cea mare, a tuturor, care era ţara. Cum să aperi întregul dacă-ţi lipseşte partea?”, a spus rectorul UBB.

Profesorul universitar i-a îndemnat pe studenţi să considere că „moşia noastră cea mică este universitatea”.

„Ea este Alma Mater, adică mama care ne hrăneşte şi fără ea suntem pierduţi, ajungem în rătăcire şi risipire. Iubindu-ne comunitatea universitară, ne vom putea iubi şi comunitatea cea mare, care este ţara”, a explicat rectorul UBB, adăugând că din „iubirea de moşie” de care scrie Eminescu s-a născut proverbul foarte vechi „Ai carte, ai parte!'. În Evul Mediu, numai cine avea act de donaţie, un înscris, avea partea lui de pământ. În momentul în care învăţătura a început să determine rostul omului în lume, românii au dat un nou înţeles acestui proverb şi au spus „Cine are şcoală, are parte de o soartă bună”.

„Vă propun, dragi dascăli, ca împreună să reînviem ambele sensuri ale proverbului şi să-i învăţăm pe studenţi ce înseamnă iubirea de moşie şi de şcoală, ce rosturi au ţara şi învăţământul, cât de mult dragostea de cunoaştere poate să ne înalţe spre dragostea de ţară. Aşa, vom scăpa de imperiul banului, de credinţa că 'se poate şi aşa', de tentaţia de a huli mâna care ne hrăneşte, şi ne vom putea înălţa la rangul de adevăraţi dascăli, convinşi că numai prin şcoală se poate ajunge la demnitate, la împlinire, la frumuseţe sufletească. Cu astfel de calităţi (...) vom ajunge cu toţii să ne iubim moşia cea mică, ca s-o putem iubi pe cea mare, Ţara, fără de care nu putem iubi nici Europa, nici omenirea”, a susţinut academicianul.