Mărturia Sfântului Duh şi ecumenismul

Această făgăduinţă se referă la trimiterea Sfântului Duh Apostolilor şi implicit Bisericii. Trimiterea este lucrarea personală a lui Iisus Hristos şi urmează să aibă loc într’un viitor raportat la timpul vorbitorului; aceasta o clarifică şi termenul original. Trimiterea trebuie deosebită de purcederea atemporală a Sfântului Duh, care se realizează de la Tatăl. Însă nu s’a rămas doar la făgăduinţă. La Rusalii avem împlinirea a ceea ce a promis Domnul nostru. Din acel moment, Sfântul Duh a devenit o realitate eclesiologică. Credincioşii sunt uniţi cu Iisus Hristos în Duhul Sfânt.Nu doar unirea credincioşilor cu Cel care este capul Bisericii, Domnul nostru, ci şi unirea credincioşilor între ei se înfăptuiesc prin puterea unificatoare a Mângâietorului. Această putere nu lucrează însă cu forţă, ci vine la iveală în timp ce credincioşii Îl recunosc pe Duhul Sfânt şi Îl urmează. De aceea, în capitolul anterior de la Ioan se spune că lumea nu-L poate primi pe Mângâietorul, deoarece „nu-L vede, nici nu-L cunoaşte”, spre deosebire de cei credincioşi: „Voi Îl cunoaşteţi, că rămâne la voi şi în voi va fi” (In 14, 17). Misiunea Sfântului Duh este aici aceea de a da mărturie despre Iisus Hristos.Aşa cum un martor relatează despre ceea ce cunoaşte şi ceea ce i s’a întâmplat şi ceea ce el a recunoscut, aşa se revelează Sfântul Duh ca Martor al tainelor lui Dumnezeu. În calitatea Sa de a treia Persoană a Dumnezeirii şi de Dumnezeu adevărat, Mângâietorul este pur şi simplu „Duhul Adevărului” (In 14, 17). El deţine adevărul dumnezeiesc şi cunoaşte tainele dumnezeieşti datorită atributelor şi firii Sale dumnezeieşti. Despre acestea El dă mărturie credincioşilor. Aceasta este una din cele mai importante funcţii ale Sfântului Duh în cadrul trupului lui Hristos şi este adeverită adesea în Noul Testament. Ea este fundamentul Bisericii, în special în misiunea acesteia de purtătoare şi vistiernică a Adevărului revelat. Dar Revelaţia, respectiv mărturia Mângâietorului nu s’a încheiat, ci continuă. De aceea Tradiţia, adică ceea ce s’a crezut pretutindenea, mereu şi de către toţi credincioşii (Vincenţiu de Lerin), este a doua parte a izvorului Revelaţiei creştine. Sfinţii Părinţi au încercat să explice mărturia Paracletului folosind diverse imagini şi comparaţii.  Ignatie scria în Epistola lui către Efeseni că, pentru a se ridica la înălţimea adevărului dumnezeiesc, creştinii se folosesc de Sfântul Duh ca de o frânghie de susţinere.  Clement al Alexandriei L-a numit „Lumina Adevărului şi adevărata Lumină” (Stromata 6, 16). Vasile cel Mare spune că „El dăruieşte credincioşilor cunoaşterea lui Dumnezeu; calea cunoaşterii dumnezeieşti este de la unicul Duh prin unicul Fiu către unicul Tată” (Spir., 23, PG 31, 109 B). Iar Chiril al Ierusalimului, care s’a ocupat amănunţit în catehezele sale de lucrările Sfântului Duh, Îl numeşte „adevăratul Luminător” (Cateh. 16, 16) şi continuă: „Precum lumina luminează totul cu raza sa, tot aşa şi Sfântul Duh îi luminează pe aceia care au ochi” (Cateh. 16, 22).Pentru a percepe şi a înţelege mărturia Sfântului Duh, avem nevoie de ochi potriviţi, adică de ochii credinţei. Aşa cum lucrurile care sunt luminate de lumina unei lămpi sau a soarelui, pot fi recunoscute în această lumină, aşa recunoaştem mărturia Parakletului dacă ne transpunem în lumina Adevărului şi a Revelaţiei Acestuia. Atunci recunoaştem că Acelaşi Duh Sfânt i-a dat Legea lui Moise şi prin Prooroci a vorbit despre Hristos, S’a pogorât cu Hristos şi a dat mărturie despre El, a fost făgăduit şi trimis Apostolilor şi Bisericii. Mai mult, recunoaştem că Acelaşi Duh Sfânt ne învaţă mereu şi ne aduce aminte tot ceea ce a spus Iisus Hristos (In 14, 26) şi ne conduce la deplinătatea Adevărului; căci El nu vorbeşte de la sine, ci ceea ce aude, aceea spune şi ne vesteşte cele viitoare (In 16, 13). Unicul Duh Sfânt revelează un unic adevăr dumnezeiesc într’o Biserică unică. Se pune însă pe bună dreptate întrebarea: Dacă mărturia Paracletului este una singură, cum se face că noi, creştinii, receptăm, înţelegem şi reprezentăm această unică mărturie în moduri diferite? Nu este aceasta o piatră de poticnire şi o provocare de scandal? Oare libertatea în Hristos, de care vorbeşte Sfântul Apostol Pavel, poate fi o explicaţie? Indiferent de răspunsul pe care îl dăm la această întrebare, trebuie să subliniem un lucru: Factorul om, cu slăbiciunile şi neputinţele lui, joacă un rol determinant în înţelegerea şi expunerea mărturiei Sfântului Duh. Dacă însă vrem să înţelegem mai temeinic această mărturie, trebuie ca în mod nepărtinitor să luăm ca bază Scriptura şi mărturia comună a Bisericii primare. Pentru aceasta trebuie să ne însuşim forma hotărârii sinodului Apostolilor: Să nu punem nici o greutate în plus asupra fraţilor noştri creştini, ci numai cele care sunt necesare (FA 15, 28).Înţelegerea ecumenică are nevoie de un fundament sănătos; altfel, unitatea de suprafaţă este o amăgire care va duce la deziluzie. Astfel, creştinii trebuie ca în mod serios şi responsabil să recunoască şi să trăiască mărturia Paracletului ca fiind una singură. Trăim la începutul unei noi epoci creştine. Începem să depăşim rupturile între Biserici. Numai atunci podul creştin va fi durabil şi va putea să slujească lumii, când temeiul său va fi unica mărturie a Sfântului Duh.În cadrul întâlnirilor ecumenice se aude că a venit timpul să păşim mai repede înainte. Experienţa cotidiană ne învaţă totuşi că îşi atinge mai repede scopul cel care urmează o pregătire necesară şi caută să meargă încet şi sigur. Şi pentru că în ceea ce priveşte ecumenismul nu este vorba de o problemă omenească, ci de lucrarea lui Dumnezeu, în special a Sfântului Duh, trebuie să-L urmăm pe Mângâietorul. Făgăduinţa Domnului este concretă: Duhul adevărului dă mărturie despre tainele dumnezeieşti. Sfânta Scriptură şi mărturia Bisericii primare nedespărţite sunt garantul dar şi şansa ecumenismului de a ajunge la deplină înţelegere şi neîntreruptă unitate. Pentru aceasta noi, creştinii diferitelor confesiuni, trebuie să avem încredere şi să acordăm mai multă atenţie mărturiei Duhului Sfânt. Procesiunea de Rusalii în Cluj-Napoca † Arhiepiscopul și Mitropolitul Andrei În spiritul vechilor tradiții creștine, Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului și Clujului orgnaizează, duminică, 3 iunie 2012, de la ora 17.00, la Sărbătoarea Rusaliilor, o procesiune prin centrul Municipiului Cluj-Napoca. Procesiunea va începe de la Catedrala Ortodoxă din Piața Avram Iancu, unde, pe un podium, se va oficia Vecernia plecării genunchilor și va avea ca traseu B-dul 21 Decembrie 1989, Piața Unirii, B-dul Eroilor, cu întoarcerea din nou la Catedrala Ortodoxă. La final va fi oficiată slujba sfințirii apei, spicelor de grâu și se vor face rugăciuni pentru roadele câmpului și pentru mediul înconjurător. Sunt invitați toți preoții și credincioșii din Cluj și din împrejurimi. Părintele Zaharia Zaharou de la Essex va fi oaspetele Arhiepiscopiei Clujului La invitația Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Andrei, părintele Zaharia Zaharou va fi între 5 și 8 iunie oaspetele Arhiepiscopiei Clujului. Vizita părintelui Zaharia, cunoscut duhovnic și teolog, trăitor în mănăstirea „Sfântul Ioan Botezătorul” din Essex, Anglia are ca punct principal întâlnirea cu stareții, starețele și duhovnicii din mănăstirile Arhiepiscopiei Clujului, dar și cu tinerii teologi și studenți clujeni. O primă întâlnire a părintelui Zaharia va fi cea cu studenții Facultății de Teologie Ortodoxă și cu elevii Seminarului Teologic, care va avea loc marți, 5 iunie de la ora 1800 în Sala „Nicolae Ivan” din Piața Avram Iancu nr. 18. A doua zi, Miercuri, 6 iunie, de la ora 800 părintele Zaharia va sluji Sfânta Liturghie în biserica Mănăstirii Florești, oficiată de Preasfințitul Episcop Vicar Vasile Someșanul, după care va susține conferința cu tema Călugărul şi duhul veacului în cadrul Sinaxei stareţilor, starețelor şi duhovnicilor din cele 22 de mănăstiri ale Arhiepiscopiei Clujului. În seara zilei de miercuri, de la ora 1800 va sluji Vecernia la Catedrala Mitropolitană şi va rosti un cuvânt de cuvânt de folos în cadrul serilor duhovnicești de joi. Joi, 7 iunie, la invitația părintelui Arhimandrit Samuel Cristea, părintele Zaharia va sluji sfânta Liturghie la Mănăstirea Sfânta Elisabeta din Cluj-Napoca, după care va vizita Muzeul Mitropoliei Clujului și principalele repere culturale și spirituale ale Municipiului Cluj-Napoca. Vizita părintelui Zaharia Zaharou în Cluj-Napoca și în România se va încheia în seara zilei de joi, 7 iunie, printr-o întâlnire pe care părintele o va avea cu tinerii în Aula Facultății de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor de pe str. Teodor Mihali, nr. 58-60. Parintele Arhimandrit Zaharia Zaharou este unul dintre cei mai profunzi trăitori și mărturisitori contemporani ai credinței ortodoxe. Este ucenicul Părintelui Sofronie Saharov care, la rândul său, a fost ucenic al Sfântului Siluan Athonitul. În prezent, părintele Zaharia este duhovnic la mănăstirea „Sfântul Ioan Botezătorul” din Essex, Anglia, întemeiată de Părintele Sofronie,. Părintele Zaharia a părăsit Ciprul pentru a studia Chimia la Londra, timp în care a devenit un apropiat al părintelui Sofronie și al Mănăstirii Sfântul Ioan Botezatorul, moment în care și-a descoperit vocația. monahală. Încurajat de părintele Sofronie, viitorul monah Zaharia a studiat Teologia la Institutului „Saint Serge” din Paris și la Tesalonic, unde și-a luat doctoratul în teologie cu o teză, intitulata "Hristos, Calea si Viata noastra”, sub îndrumarea renumitului teolog grec George Mantzaridis. Credincioșii și publicul cititor din România s-au putut familiariza cu ideile și gândirea părintelui Zaharia prin intermediul cărților „Lărgiți și voi inimile voastre!”, „Omul tainic al inimii: Cultivarea inimii în Antropologia Ortodoxă” și „Merinde pentru monahi”, care s-au bucurat de un real succes în lumea ortodoxă. PS Vasile a sfinţit biserica din cătunul Calea Lată – Ciucea Locaşul de cult din cătunul Calea Lată, filie a parohiei Ciucea, Protopopiatul Huedin, a fost construit în ultimii doi ani şi a fost sfinţit duminică, 27 mai 2012, de Preasfinţitul Episcop vicar Vasile Someşanul, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. Primul pas pentru a realiza un locaş de cult în cătun, situat la 5 kilometri de Ciucea, au început în urmă cu 8 ani, când s-a început oficierea sfintelor slujbe într-un paraclis amenajat în şcoala din localitate, sub păstorirea părintelui paroh Gheorghe Brişan. Aici a fost amenajat în anul 2005 un paraclis care l-a avut ca ocrotitor pe „Sfântul Ierarh Nicolae”, ca un nucleu al viitoare biserici, în care s-a slujit o duminică într-o lună. Practic, ideea construirii unei biserici în cătunul Calea Lată a început, așa cum afirma și părintele Gheorghe Brișan, de sus în jos, de la ideea unui clopot, care să fie pus lângă şcoală. Primii bani cu care a început zidirea bisericii au fost cei adunaţi pentru clopot, la care s-a adăugat apoi terenul pentru biserică, donat de credincioşii Mocan Ioan şi Noruţa. Cu binecuvântarea vrednicului de pomenire Arhiepiscopul şi Mitropolitul Bartolomeu Anania, la 22 iunie 2010 Preasfinţitul Vasile Someşanul a sfinţit locul şi a pus piatra de temelie a bisericii care a fost ridicată în mai puțin de doi ani, prin efortul enoriașilor, dar şi cu sprijinul autorităţilor locale şi judeţene şi a unor donatori. Biserica a fost ridicată după un proiect Cristina Bârlădeanu și de Ing. Dorel Hodișan din Cluj-Napoca, fiind o adevărată bijuterie a artei bizantine, având un iconostas zidit și împodobit cu icoanele realizate de Teodora Roșca din Cluj-Napoca. Pentru toate aceste realizări, Mitropolitul Andrei i-a acordat părintelui Gheorghe Brișan din Ciucea distincția de Iconom.