Azilele de bătrâni private, un lux pentru pensionarii clujeni

 

Majoritatea vârstnicilor clujeni care sunt nevoiţi să îşi petreacă ultima parte a vieţii la un cămin de bătrâni nu pot nici măcar să viseze la varianta unui azil privat din cauza preţurilor mult prea mari în raport cu veniturile lor lunare.

Statisticile Casei Judeţene de Pensii Cluj relevă că pensia medie în judeţ este de 834 lei, în timp ce pensia pentru agricultori este de doar 320 lei. În aceste condiţii, sunt extrem de puţini cei care şi-ar permite să plătească o taxă lunară de 1.500 lei pe lună la un centru privat pentru vârstnici.

Cei care nu mai reuşesc să prindă un loc la centrele de stat pentru vârstnici şi nu îşi permit varianta unui azil privat, nu au altă variantă decât să aştepte până când prind rând la centrele de stat. Aici preţul este de între 500 şi 680 lei lunar, jumătate faţă de tarifele practicate de centrele particulare. Nicoleta Molnar, directorul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Cluj afirmă că există posibilitatea practicării preţurilor aşa mici deoarece Consiliul Judeţean subvenţionează o parte importantă din costurile întreţinerii unei persoane în centru.

Preţuri mici, dar liste de aşteptare mari

Potrivit conducerii DGASPC Cluj, în permanenţă există între 150 şi 200 de persoane pe liste de aşteptare, iar locurile disponibile în cele două centre pentru vârstnici sunt de doar 80. Pe lângă aceste două centre, mai există patru centre de îngrijire şi asistenţă pentru persoanele vârstnice cu o capacitate de 320 de locuri.

Angajaţii DGASPC Cluj încearcă să găsească pentru solicitanţi variante intermediare de rezolvare a problemelor acestora până când le vine rândul pe lista de aşteptare. „Când persoana îşi depune cererea, noi căutăm şi soluţii intermediare până la rezolvarea problemei: cazare la centru de zi sau îngrijire la domiciliu”, precizează Nicoleta Molnar.

Mulţi întreabă, puţini merg la azile private

În judeţul Cluj, există peste 10 cămine private pentru vârstnici şi majoritatea practică tarife cuprinse între 1.300 şi 1.600 lei. În cele mai multe cazuri, azilele sunt ocupate la jumătate din capacitate, deşi foarte mulţi se interesează în fiecare zi despre serviciile oferite. „Noi avem 15 locuri şi sunt ocupate cinci. Oferim cazare, masă, asistenţă medicală, asistenţă socială şi medicaţia recomandată de medicul de familie”, spune Carmen Lador, directorul economic al centrului pentru vârstnici Zâna Bună din Gherla.

1.500 lei, un preţ prea mare pentru vârstnicii clujeni

Centrul pentru vârstnici Rebeca din satul Sântioana, comuna Ţaga, este ocupat 60% şi are o capacitate de 50 de locuri. Florin German, preşedintele Asociaţiei Rebeca afirmă că centrul ar fi plin dacă preţurile ar fi de 1.000 lei, însă nu îşi permit să scadă atât de mult tarifele din cauză că întreţinerea unei persoane depăşeşte suma de 1.000 lei. „Oamenii ar merge până în 1.000 lei, dar mai încolo nu îşi permite lumea. Este prea mult şi pentru aparţinători”, subliniază Florin German.

Vor subvenţii de la stat

Proprietarii centrelor pentru vârstnici sunt de părere că mult mai multe persoane şi-ar permite să îşi petreacă bătrâneţea la un azil dacă şi statul ar sprijini centrele private. „Nu este normal să nu ne subvenţioneze deloc. Ar ajuta astfel bătrânii, nu pe noi că oricum nu scoatem profit mare din această afacere. Nu cerem să ne subvenţioneze jumătate din sumă ci diferenţa de la 1.000 la 1.500 lei”, declară Carmen Lador.

Unii din proprietarii centrelor pentru vârstnici pun chiar problema închiderii afacerii din cauză că nu este profitabilă nici pentru ei nici pentru cei cărora se adresează.