Actualitate
Bolnavii de SIDA fără medicaţie
40% din pacienţii bolnavi de HIV-SIDA au fost nevoiţi să întrerupă anul trecut tratamentul din cauza lipsei fondurilor din spitale. Mulţi pacienţi seropozitivi din ţară şi-au înrerupt tratamentul anul trecut din lipsă de fonduri, dar în judeţul Cluj nu au fost semnalate astfel de probleme pentru cei circa 200 de pacienţi aflaţi în evidenţă. Anul trecut, aproape jumătate din persoanele bolnave de HIV-SIDA au fost nevoite să îşi întrerupă tratamentul din cauză că spitalele au rămas fără bani şi o mare parte dintre pacienţi nu au primit la timp ajutorul social de la stat.
Acestea sunt concluziile Forumului Naţional al Persoanelor Seropozitive din România care a avut loc la sfîrşitul acestei săptămâni la Sinaia. Evenimentul a reunit peste 120 de persoane seropozitive din 27 judeţe ale ţării. Dezbaterile, la care au participat şi medici şi reprezentanţi ai Ministerului Muncii, s-au axat atât asupra problematicii integrării socio-profesionale, dar şi asupra accesului la tratament, servicii medicale şi protecţie socială.
Pacienţii, obligaţi să întrerupă tratamentul
„Concluziile au fost unele îngrijorătoare pentru că peste 40% din persoanele seropozitive prezente la eveniment au fost puse în situaţia de a întrerupe tratamentul antiretroviral în anul 2010. Situaţia s-a datorat imposibilităţii spitalelor de a asigura accesul continuu şi neîntrerupt la tratament”, au declarat reprezentanţii Biroului de Presă al Uniunii Naţionale a Organizaţiilor Persoanelor Afectate de HIV-SIDA (UNOPA).
Anul, trecut în judeţul Cluj nu au fost semnalate întreruperi ale tratamentului pentru cei aproximativ 200 de pacienţi care se află în evidenţă la Spitalul Clinic de Boli Infecţioase Cluj.
Cei prezenţi la dezbateri au subliniat că în lipsa tratamentului şi a unor îngrijiri adecvate, persoanele seropozitive nu se mai pot integra pe piaţa muncii deşi în ultimii ani se făcuseră paşi importanţi în această direcţie.
Lipsa tratamentului înseamnă moarte
Pacienţii prezenţi la dezabteri au atras atenţia că lipsa tratamentului nu doar că nu le permite să îşi găsească un loc de muncă, dar înseamnă şi condamnare la moarte.
„Fără tratament nu mă mai pot gândi la nimic altceva. Fără tratament nu mă pot duce la un loc de muncă. Şi chiar când a fost tratament, ne chemau din trei în trei zile la spital ca să-l ridicăm. Simt cum toate spaimele de demult, pe care le uitasem, revin acum. Simt cum devin neputincioasă în faţa virusului şi îmi dau seama că statul îmi încalcă astfel dreptul la viaţă. Cu tratament am ajuns şi sunt bine la cei 22 de ani ai mei şi aş putea foarte bine să ajung să-mi cresc nepoţii. Fără tratament nu pot decât să mă gândesc continuu că voi muri curând” a declarat, în cadrul dezbaterilor, o tânără seropozitivă participantă la eveniment.
Ajutoarele sociale primite cu întârziere
O altă concluzie a forumului a fost faptul că „accesul la drepturile cuvenite prin sistemul de protecţie socială a fost mult întârziat din lipsa fondurilor la autorităţile locale” şi din cauza concedierii, „abuzive” susţin organizatorii evenimentului, a peste 300 de asistenţi personali ai unor bolnavi seropozitivi din mai multe judeţe ale ţării, sub pretextul lipsei fondurilor.